Categorii
Opinii

Depopularea și repopularea României

În timp ce populația României a intrat într-un declin accentuat Mircea Geoană și multiculturaliștii de la noi se gândesc să profite de ocazie pentru a îndrepta o carență gravă: poporul român este prea omogen. De aceea mai bine să importăm din alte părți decât să facem noi copii. Publicat inițial la În Linie Dreaptă pe data de 28 octombrie 2009

Partajare
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Mircea Geoană, pretendent la cea mai înaltă funcţie în stat, a declarat pe 25 octombrie unei adunări de simpatizanţi din Piatra Şoimului, judeţul Iaşi:

Nu mai am nevoie sa ma duc sa fac fotografii. Am destule acasa, nu mai am unde sa le pun. Cand ma duc sa ma vad cu presedintele american, cu presedintele rus, cu cel chinez, cu cancelarul german, ma duc sa vorbesc de atragerea de investitii si de crearea de locuri de munca.

Mircea Geoana: „Geoana are cele mai mari contacte cu liderii acestei lumi. Acasa nu mai am unde sa pun fotografiile cu ei”

La prima vedere această fanfaronadă desprinsă din tradiţia de commedia dell’arte pare a-i confirma renumele de Prostănac. Dar ar fi superficial. Dl. Geoană are într-adevăr relaţii cu lideri din diverse părţi ale lumii şi, desigur, acest lucru i-ar facilita proiectul de atragere de investiţii străine şi creare de locuri de muncă în România. Iar un astfel de proiect este absolut meritoriu.

Mai este însă un motiv datorită căruia o astfel de reacţie ar fi superficială. Dl. Geoană nu a dezvăluit electoratului şi celălalt proiect al său, oarecum complementar ca domeniu de preocupări, dar anulîndu-l pe primul în privinţa efectelor.

De fapt dl. Geoană are două griji: pe timp de campanie electorală promite locuri de muncă, iar în restul timpului deliberează cine le vor ocupa. Chinezi, indieni şi pakistanezi, de exemplu. Practic, cele două proiecte pot funcţiona la fel de bine şi decuplate. Indiferent de situaţia economică, România are nevoie grabnică de imigranţi. De ce? Pentru că dl. Geoană este şi un multiculturalist convins: în calitate de preşedinte al comitetului executiv al Institutului Aspen România dînsul subscrie integral la ideologia multiculturalista.

multicultural_caesar

Această ideologie şi logica economică se bat cap în cap – dacă economia este în contracţie, ca acum, nu prea are sens să imporţi lucrători străini, iar dacă intenţionezi să creezi locuri de muncă pentru forţa de muncă autohtonă clar nu are sens să iei cu o mînă ce dai cu alta – însă multiculturalismul nu operează decît după propria sa logică.

România are un defect major care trebuie remediat: chiar dacă în scădere, e populată de prea mulţi români. Omogenitatea este un păcat ruşinos în iepoca postnaţională şi postdemocratică. Dl. Geoană şi Institutul Aspen România plănuiesc un nou chip naţional, mai variat şi mai pe placul elitelor globaliste.

Pentru context, cîteva date demografice româneşti culese de pe siteul CIA – The World Factbook:

  • Populaţia României este estimată la aproximativ 22.215.421 locuitori, dar în realitate este în jur de 19-20 de milioane. Restul sînt plecaţi în alte ţări europene şi întoarcerea lor devine tot mai improbabilă.
  • Rata de creştere anuală este negativă de ani buni, iar în prezent se estimează la -0.147. Acesta e procentajul cu care a scăzut populaţia României în 2009. Pare minor, însă acest procentaj ne situează pe locul 217 în lume din 234 de ţări. Semnificaţia este următoarea: descreşterea populaţiei României este mai mare decît a 90% din ţările de pe glob.
  • Rata natalităţii pe anul în curs este apreciată la 10.53 naşteri pe mia de locuitori. Sîntem pe locul 185 în lume.
  • Rata mortalităţii pe anul în curs: 11.88 decese la mia de locuitori. Sîntem pe locul 39 în lume.
  • Rata de fertilitate: 1.39 de copii născuţi pentru fiecare femeie. Sîntem pe locul 198. Rata de fertilitate minimă, pentru a asigura o populaţie stabilă (care nu creşte sau descreşte) este de 2.11 copii născuţi pentru fiecare femeie.

Aceste cifre nu indică un trend temporar. Este vorba despre o realitate bine împămîntenită în ultimii 15-20 de ani. Ne aflăm într-un declin demografic major, iar continuarea pe această pantă descendentă pentru încă o generaţie ne va plasa într-un declin ireversibil. Ne pasă? Ce este de făcut?

Copii. Cea mai bună soluţie ar fi creşterea sporului natural al populaţiei autohtone. Scufundarea demografică poate fi stopată, încă nu este prea tîrziu. Dar pentru aşa ceva trebuie voinţă şi condiţii prielnice. Cele din urmă, dacă ar fi create la nivelul întregii societăţi, ar putea să stimuleze voinţa de a continua acest neam. Avem însă politicieni incapabili să vadă mai departe de lungul nasului, iar elitele intelectuale ignoră acest subiect. Sau, cînd unii şi alţii îl abordează, soluţia preferată o constituie ingineriile sociale.

Urmează al doilea context, necesar pentru a lămuri eforturile multiculturaliste ale acestor luminaţi, inclusiv ale dlui. Geoană. În iulie 2008 a avut loc la Cluj o întrunire intitulată Multiculturalism: Recognition and respect without exclusion, organizată de Institutul Aspen România şi sumarizată de Observatorul Cultural în articolul Multiculturalism: recunoaştere şi respect fără excludere. La această întrunire au participat, alături de dl. Geoană, reprezentanţi din ministere, mediul universitar, corporatist şi cultural. Plus invitaţi externi şi măria sa Radu Dudă.

Tema discuţiilor a fost, în linii mari, cum să repopulăm România cu chinezi, indieni, pakistanezi şi locuitori din fosta URSS în condiţiile în care: „omogenitatea este desigur o fantasmă”, „societatea română este îmbătrînită şi în mare parte tradiţională şi conservatoare”, Biserica Ortodoxă Romană ar putea avea reacţii negative în momentul în care „comunitatea arabă va cere ridicarea unei moschei la Bucureşti, Cluj, Iaşi sau prin vreun alt oraş”, iar coeficientul de toleranţă şi respect al românilor pentru „celălalt” lasă mult de dorit – vezi felul în care ţiganii sînt excluşi şi discriminaţi sistematic. Autorul articolului încheie festiv:

Revenind la ideea toleranţei, menţionată la începutul articolului, este necesară, în cazul romilor, din nou, precizarea că nu de toleranţă trebuie să fie vorba, ci de respect. Premisa multiculturalismului trebuie să fie respectul: în condiţiile în care evreii şi germanii au părăsit aproape în totalitate România, ar trebui să fim conştienţi că ne paşte „fantasma omogenităţii“, iar minorităţile, ele, ar trebui respectate ca să nu ajungem la o plictisitoare omogenitate austeră şi stearpă. După respect, vor urma şi celelalte.

De remarcat falsul grosolan: autorul insinuează că evreii şi germanii au părăsit România datorită lipsei de toleranţă si respect a românilor. De fapt evreii şi germanii au fost vînduţi de iudele comuniste pentru o mînă de arginţi. Însă tactica culpabilizării prin minciună e cît se poate de convenabilă: trebuie fabricate nişte păcate de neiertat pentru care acest neam să ispăşească prin dezomogenizare şi desfiinţare.

Dar sînt ţiganii excluşi şi discriminaţi sistematic?

În educaţie, de pildă. Începând din anul universitar 1992/1993 Ministerul Educaţiei acordă anual între 420 – 493 locuri speciale pentru admiterea in facultăţi a unor tineri de etnie romă; pentru anul universitar 2009-2010 s-au acordat 493 de astfel de locuri. În învăţămîntul liceal beneficiază de aceleaşi ajutor peste 2.200 liceeni rromi pentru anul şcolar 2009-2010. Altceva e surprinzător: numărul de locuri alocate pe ţară a fost de 7.483 și se pare că discriminarea şi excluderea sînt atît de severe încît nici măcar o treime din locurile special rezervate în învăţămîntul liceal nu au fost ocupate. Doar 63 de romi au optat pentru locurile speciale din liceele clujene; numărul de locuri disponibile a fost de 300.

Țiganii din România lipsesc masiv de la apel, chiar cînd e vorba de proprii lor copii care nu duc lipsă de condiţii special amenajate. Desigur, e loc de mai bine şi mai mult în acest efort. Însă efortul există şi dă rezultate: cine vrea are parte de ajutor pus deoparte. Tot respectul pentru familiile interesate şi succes la studii. Vrem toţi să reuşiţi, pentru că e nevoie de braţe cinstite şi minţi educate care să ducă mai departe România.

Însă nimeni nu poate respecta aşa ceva: furt în Canada, furt în Anglia, tîlhărie şi omor în Italia, furt în Irlanda, cerşetorie în masă, trafic de copii în Anglia şi escrocarea pe scară largă a serviciilor sociale engleze de pe urma cărora se îmbogăţesc ţiganii din comuna Ţăndărei şi un incident din Franţa în care o ţigancă somată de poliţie a luat de picioare un bebeluş de un an şi s-a folosit de el ca de un ciomag. Niciun om cu mintea întreagă nu respectă barbaria, hoţia, depravarea. Respectul se cîştigă prin muncă, decenţă şi cinste. Ştim că ţiganii sînt capabili de toate acestea.

Aflăm că la această întrunire s-a discutat cu „pragmatism”, însă articolul din Observatorul Cultural nu răspunde la o serie de întrebări pragmatice. Care sînt proiectele sau ramurile economice care necesită import de mînă de lucru? Ce fel de mînă de lucru: calificată sau necalificată? Cîţi lucrători, pentru cît timp şi în ce condiţii?

Răspunsurile vin din alte părţi: Dupa exodul mainii de lucru, Romania cauta muncitori straini (2006), Criza de manageri si de muncitori cu carca pe piata romaneasca (2007), Criza de personal va aduce sute de mii de muncitori si specialisti straini pe piata locala (2007), Criza economică şi deficitul de joburi (2009).

De remarcat un contrast: în lumea de afaceri se discută concret despre probleme economice reale şi soluţii optime pe termen scurt şi lung, iar în lumea multiculturalistă problemele economice sînt un pretext. Orice pretext, inclusiv ţiganii, este util pentru avansarea mizei principale: control prin balcanizarea României.

Un obstacol major îl reprezintă omogenitatea naţională. Nu degeaba este caricaturizată drept „fantasmă”, „plictisitoare” şi „stearpă”. Omogenitatea noastră – deloc sinonimă cu uniformitatea – este intens urîtă de multiculturalişti deoarece exprimă un produs istoric greu de dizlocat. Constituie o parte a identităţii româneşti. Însă acest lucru nu înseamnă că multiculturalismul ar fi sortit eşecului. Nicidecum. Suedia, la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, era una din cele mai omogen-uniforme ţări europene. Suedezii erau muncitori, austeri, obişnuiţi să se descurce cu puţin şi pe cont propriu şi cu conştiinţa împăcată: buni samariteni faţă de semenii mai oropsiţi şi fără aventuri coloniale de pe urma cărora să regrete vreun rău făcut altora. O naţie mîndră, modestă, harnică şi ancorată într-un suport moral solid. După decenii de multiculturalism, socialism şi expansiune a statului asistenţial Suedia a devenit un prototip de societate orweliană: statul dirijează în întregime viaţa suedezilor, cultura tradiţională este ridiculizată drept o barbarie, iar importul masiv de musulmani a creat probleme sociale uriaşe. Reacţia stabilimentului politico-mediatic? E nevoie de mai multă toleranţă! Evident, din partea suedezilor.

„După respect, vor urma şi celelalte.”
Am văzut. Cu Geoană preşedinte la plăcinte… pardon, la multiculturalism înainte!

Publicat inițial la În Linie Dreaptă pe data de 28 octombrie 2009

0
Partajare
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *