Polițistul în posesia a treizeci de tweet-uri incriminatorii

0

Polițaiul a spus că se află în posesia a 30 de tweet-uri transmise de mine. Eu am întrebat dacă vreunul are un conținut ilegal. El a spus… nu. Am întrebat dacă vreunul încalcă cât de cât legea… și el mi-a citit un limerick [Poezie lirică scurtă care satirizează trăsături negative, fapte, oameni, etc., terminată cu o poantă (ironică) adesea rezultată din asociații neașteptate, n.trad.]. Zău. Un limerick. Un polițist mi-a citit un limerick la telefon.

Am spus, nu eu am scris asta. El a răspuns: ‘Ah. Dar v-a plăcut și ați promovat-o.’ L-am întrebat de ce își pierde timpul cu ceva care nu este o infracțiune. El a spus: ‘Nu este o infracțiune, dar va fi înregistrat ca un incident de ură’.

Așadar am contribuit la creșterea unei statistici, chiar dacă nu am comis vreo infracțiune, ceea ce mă aduce la următorul punct al convorbirii. Polițistul l-a numit pe reclamant, în repetate rânduri, drept ‘victimă’. L-am întrebat cum ar putea fi o victimă dacă, așa cum a stabilit, nu a existat nicio infracțiune. El a spus, așa funcționează lucrurile.

Observația mea fost că, prin încadrarea reclamantului la categoria de ‘victimă’, acest lucru mă face, în mod implicit, un infractor. L-am rugat să renunțe la utilizarea acestui termen.

Iar acum devine incredibil de sinistru. Polițistul mi-a spus că trebuie să vorbească cu mine, pentru că, deși nu comisesem nici o fărădelege, avea nevoie (și citez) ‘să verifice gândirea mea!’ Serios. Sincer.

În cele din urmă mi-a ținut o prelegere și mi-a spus ‘Un creier de femeie își dezvoltă uneori un trup de bărbat în uter și așa ceva se numește transgender’. Vă imaginați răspunsul meu…

Ultimul lucrul pe care mi l-a transmis a fost că trebuie să fiu mai atent la felul în care mă exprim, deoarece risc să fiu concediat de la locul de muncă, pentru discurs al urii.

Mărturia este reală și aparține lui Harry Miller, directorul unei mici firme dintr-un mic oraș englez.

Nu pot decât să îl parafrazez pe dl. Miller: un creier de amploiat la stat se dezvoltă uneori în uterul corectitudinii politice și, după ce vede lumina zilei, e transplantat pe trupul cetățenilor. Servind drept laț de ștreang.

E ca și cum Orwell compune în timp real continuarea la 1984, dar nu pe hârtie, ci direct în viață.

Citiți întreaga relatare.

Is it now a crime to like a poem about transgenderism?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here