Categorii
Instantaneu

Interviu Dragoș Paul Aligică în România Literară

ALIGICĂ:

Ceea ce mă miră – la rândul meu am și eu mirări – cel mai tare la prietenii mei prooccidentali ca și mine, liberali ca și mine, democrați, ca și mine, este că îi văd cum se plâng de dispariția sau slăbirea „instituțiilor intermediare“, a acelor forme sociale ce se interpun între stat și individ (comunități, biserici, familie, identități regionale și structuri locale etc.). Ei observă corect că aceste instituții intermediare erau un instrument, o garanție, un cordon sanitar de protecție a libertății individuale în fața forței brute a statului. Ei bine, după ce se plâng și prezintă această teorie foarte corectă, în propoziția următoare se dezlănțuie împotriva statului național, aparent singura forță capabilă să stea azi în calea mega-forțelor centralizatoare, să le tempereze și să le țină în frâu. La fel, și când e vorba de forțele destructurante ale „distrugerii creative“ generate de capitalismul global. Ideea că statul național poate fi una dintre instituțiile intermediare care într-o arhitectură de contra-echilibre instituționale (checks and balances) ar putea să joace un rol pivotal în prezervarea libertăților individuale fundamentale, rămâne acum doar o vagă notă de subsol în viziunea lor.

Restul aici.

icon-link

Partajare
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

ALIGICĂ:

Ceea ce mă miră – la rândul meu am și eu mirări – cel mai tare la prietenii mei prooccidentali ca și mine, liberali ca și mine, democrați, ca și mine, este că îi văd cum se plâng de dispariția sau slăbirea „instituțiilor intermediare“, a acelor forme sociale ce se interpun între stat și individ (comunități, biserici, familie, identități regionale și structuri locale etc.). Ei observă corect că aceste instituții intermediare erau un instrument, o garanție, un cordon sanitar de protecție a libertății individuale în fața forței brute a statului. Ei bine, după ce se plâng și prezintă această teorie foarte corectă, în propoziția următoare se dezlănțuie împotriva statului național, aparent singura forță capabilă să stea azi în calea mega-forțelor centralizatoare, să le tempereze și să le țină în frâu. La fel, și când e vorba de forțele destructurante ale „distrugerii creative“ generate de capitalismul global. Ideea că statul național poate fi una dintre instituțiile intermediare care într-o arhitectură de contra-echilibre instituționale (checks and balances) ar putea să joace un rol pivotal în prezervarea libertăților individuale fundamentale, rămâne acum doar o vagă notă de subsol în viziunea lor.

Restul aici.

0
Partajare
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Eu mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *