Interviu Dragoș Paul Aligică în România Literară

0

ALIGICĂ:

Ceea ce mă miră – la rândul meu am și eu mirări – cel mai tare la prietenii mei prooccidentali ca și mine, liberali ca și mine, democrați, ca și mine, este că îi văd cum se plâng de dispariția sau slăbirea „instituțiilor intermediare“, a acelor forme sociale ce se interpun între stat și individ (comunități, biserici, familie, identități regionale și structuri locale etc.). Ei observă corect că aceste instituții intermediare erau un instrument, o garanție, un cordon sanitar de protecție a libertății individuale în fața forței brute a statului. Ei bine, după ce se plâng și prezintă această teorie foarte corectă, în propoziția următoare se dezlănțuie împotriva statului național, aparent singura forță capabilă să stea azi în calea mega-forțelor centralizatoare, să le tempereze și să le țină în frâu. La fel, și când e vorba de forțele destructurante ale „distrugerii creative“ generate de capitalismul global. Ideea că statul național poate fi una dintre instituțiile intermediare care într-o arhitectură de contra-echilibre instituționale (checks and balances) ar putea să joace un rol pivotal în prezervarea libertăților individuale fundamentale, rămâne acum doar o vagă notă de subsol în viziunea lor.

Restul aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here