Categorii
Știri

Inflație galopantă la Teheran, regimul iranian nu reușește să țină sub control prețurile alimentelor

Pe măsură ce sancțiunile americane la adresa regimului de la Teheran intră în al doilea an, cetățenii iranieni sunt penalizați datorită prețurilor galopante și penuriei de alimente.

Jafar Ghaffari, bucătar în Teheran, este unul dintre numeroșii iranieni care se luptă să țină pasul cu creșterea costului alimentelor. El spune că prețurile au crescut cu 50% până la 100% în ultimul an.

Cumpărăturile sale săptămânale, care îl costau 7 milioane de riali ($ 50) în urmă cu trei luni, costă acum 14 milioane de riali (100 de dolari), aproape jumătate din salariul mediu al unui iranian.

Creșterea constantă a prețurilor a cauzat instabilitate familiilor care încearcă să economisească pentru chirie și mâncare. Profitorii urcă prețurile, iar consumatorii se grăbesc să stocheze mărfuri de larg consum, în anticiparea următoarei majorări de prețuri. “Nimic nu este sigur. Azi vezi ceva la prețul de 220.000 riali, iar mâine se face 300.000 riali”, a spus Ghaffari.

A trecut peste un an de când președintele Donald Trump a scos SUA din Planul comun de acțiune multilaterală, acordul menit să împiedice Iranul să dezvolte arme nucleare, lăsând Germania, Franța și Regatul Unit să încerce să mențină acest acord cu Iran.

Administrația Trump a impus de asemenea o serie de sancțiuni economice, care țintesc reducerea veniturilor din petrol și a capacității de a tranzacționa cu Europa și Asia. În prezent, exporturile de petrol ale Iranului au scăzut de la 2,5 milioane de barili pe zi la aproximativ 500.000 de barili pe zi, potrivit datelor furnizate de Tanker Trackers.

Fiind în imposibilitate de a obține beneficii economice de pe urma acordului nuclear, Iranul se confruntă cu inflație ridicată, o monedă devalorizată și o economie despre care Fondul Monetar Internațional prezice că se va contracta cu 6% anul acesta. Guvernul iranian nu a fost capabil să răspundă adecvat la creșterea prețurilor la alimente. Această creștere afectează puternic o populație al cărei salariu mediu este de numai 32 milioane riali, sau 220 dolari lunar.

Rialul a pierdut aproape 60% din valoarea sa în 2018. Cu o putere de cumpărare mai mică (rata de schimb a dolarului pe piața liberă este de 145.000 de riali), iranienii constată că salariile lor nu mai fac față necesităților.

Younes Ali, un negustor într-unul dintre cartierele bogate din Teheran, a declarat că au crescut prețurile la orice, de la lapte și paste făinoase la ton conservat. Prețurile la ton au crescut de la 25.000 de riali la 190.000 de riali, în timp ce prețul de paste făinoase a variat de la 18.000 – 25.000 riali la aproape 60.000 riali.

Un motiv îl constituie prețurile de import. Conservele de ton sunt asamblate în străinătate, iar materialul este scump. Ali a spus că el are noroc, deoarece el mai face afaceri; alții, de pe strada sa, au fost nevoiți să-și închidă tarabele și magazinele și să părăsească Teheranul.

În ultimul an guvernul a încercat să rezolve problema prin subvenții și reglementarea prețurilor. Însă anii anteriori de gestionare defectuoasă din partea guvernului îi determină pe iranieni să fie sceptici față de noile tactici.

Într-un efort de a reglementa prețurile, guvernul stabilește un preț fix pe un produs, cel mai recent fiind zahărul, și apoi îl distribuie în supermarketuri. Afluxul de produse ar trebui, în teorie, să ducă la scăderea prețurilor. Ghaffari spune însă că acest sistem nu funcționează.

„De îndată ce oamenii aud despre un magazin care urmează să primească un transport de mărfuri, ei formează o coadă”, a spus Ghaffari. „Poți să stai și zece ore la rând și să nu prinzi zahăr, de exemplu, deoarece s-a terminat. Este frustrant.”

Zahărul este disponibil pe piața liberă, dar la un preț ridicat. Prețul reglementat pentru zahăr variază de la 38.000 la 40.000 de riali, însă pe piața liberă costul zahărului este între 100.000 și 180.000 riali. Ali a spus că prețurile încep de la aproximativ 100.000 de riali pentru un pachet de 900 de grame, dar crede că oamenii ar trebui să cumpere imediat. „Bineînțeles că este scump, dar mâine va fi și mai scump.”

Iranienii dau vina pe guvern, pe sancțiuni și pe comercianți pentru faptul că trebuie sa cumpere în cantități mari și să facă stocuri în caz de penurie a produselor cheie. Dar nici comercianții și producătorii nu sunt imuni față de problemele cu care se confruntă țara.

Un proprietar al unei brutării, care a cerut să nu fie numit din cauza riscului pentru afacerea ei, a declarat că majorările de prețuri i-au provocat o mulțime de probleme. Frica de lipsuri a determinat-o să stocheze marfă, dar o mare parte din ceea ce vinde nu poate fi stocat pe termen lung. Costurile suplimentare i-au afectat marja de profit.

Uzinele care produc ingredientele de coacere pentru panificație au rămas fără materie brută, iar unele au oprit producția în totalitate, sau vând produse la un preț extrem de ridicat. Guvernul a încercat să intervină și să-i forțeze pe producători să vândă, dar manufacturierii nu văd nicio rațiune în a plăti salariile lucrătorilor și a vinde sub costul de producție. Este mai ieftin să închidă fabrica.

Din septembrie 2018 până în mai 2019, brutăria a trebuit să facă față unei creșteri a costului făinii de la 680 000 riali la 1,5 milioane de riali. Acest lucru a forțat-o pe proprietăreasă să crească prețurile, o măsură pe care ea a încercat să o evite. Deși vânzările sunt decente, magazinul a reușit foarte greu să obțină un profit, datorită creșterii prețului la materiile prime.

Într-un efort de a face economii, unele familii au încetat să cumpere produse de lux cum ar fi zahăr. Însă atât Ghaffari cât și Ali subliniază faptul că multe familii au încetat de asemenea să cumpere carne, un ingredient de nelipsit în mâncărurile iraniene. Câteva dintre cele mai mari creșteri de prețuri s-au înregistrat pe piața cărnii, unde profitorii sunt foarte activi, astfel determinând o serie de ziare locale să ceară o reprimare din partea forțelor de ordine.

Costul cărnii de vită a crescut de la 380.000 riali pe kilogram, în urmă cu trei luni, la aproape 1.2 milioane de riali pe kilogram, astfel devenind prohibitiv de scump pentru numeroase familii. Eforturile guvernului de a subvenționa piața cărnii sau de a importa carne congelată nu au avut succes, lovind în „demnitatea a numeroase familii” și determinându-i pe unii să părăsească Teheranul, a mai spus Ghaffari.

Banca centrală a Iranului a oferit dolarul american la o rată subvenționată de schimb pentru importatorii de bunuri esențiale, cum ar fi produsele farmaceutice, carnea și grâul, cheltuind anul trecut aproape 25 miliarde de dolari pe acest program guvernamental. Importatorilor care îndeplinesc condițiile cerute li se oferă un curs de schimb special, de 42.000 de riali la dolar, o fracțiune din rata de schimb pe piața liberă.

Esfandyar Batmanghelidj, fondatorul companiei de media Bourse & Bazaar, a declarat: „Problema furnizării de valută străină subvenționată constă în faptul că, chiar dacă acest lucru îi ajută pe importatori să mențină prețurile mai mici, se creează astfel alte perturbări ale pieței, care determină creșterea prețurilor”. Batmanghelidj a declarat că a văzut unii importatori obținând alocații guvernamentale de valută, pentru ca apoi să vândă valuta înapoi pe piața liberă, încasând profitul și contribuind la spirala creșterii prețurilor.

Nereușind să continue aceste subvenții valutare, guvernatorul băncii centrale a declarat programul un eșec, spunând: „Alocarea monedei subvenționate pentru bunuri esențiale nu a reușit să împiedice majorarea prețurilor acestora… datorită naturii pieței din economie și slăbiciunii sistemelor de distribuție și supraveghere.”

Batmanghelidj a adăugat că el nu consideră încetarea programului de subvenționare drept un lucru rău. „Eliminarea subvenției, deși va crește costurile pentru importatori și consumatori, ar putea ajuta la unificarea cursului de schimb și astfel duce la eliminarea marjei pentru corupție și profit necinstit”.

Este posibil ca soluțiile la criză să nu dea rezultate, pe măsură ce tensiunile dintre SUA și Iran continuă să crească. Creșterea prețurilor nu dă semne de ameliorare, iar pentru iranienii obișnuiți devine din ce în ce mai greu să-și aprovizioneze familiile.


SURSA icon-caret-right   CNBC

0
Partajare
  • 32
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Eu mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *