Schimbările climatice sunt schimbătoare

2

Reiau aici un articol traducere publicat inițial în aprilie 2011. Isteria încălzirii globale s-a amplificat între timp și a ajuns la amploarea unui cult apocaliptic global.

În America o tânără în vârstă de 29 ani, recent ajunsă deputat în Congres și cu zero cunoștințe în domeniu, a stabilit că omenirea mai are la dispoziție 12 ani pentru a-și îndrepta păcatele, după care este sortită dispariției. Ea a prezentat un plan al mântuirii care înseamnă întoarcerea Americii la economia eolian-solară bazată pe caii ierbivori putere ai strămoșilor lui Winnetou.

Șeful ei de cabinet a confirmat nu demult, admițând într-o convorbire cu un reprezentant al unui politician Democrat că renumitul plan de salvare climatică nu este altceva decât un plan de restructurare economică din temelii.

În Europa o și mai tânără, în vârstă de 15 ani, cunoscută în familie pentru harul de a distinge dioxidul de carbon cu ochiul liber, a declanșat o cruciadă a copiilor speriați că nu vor mai prinde modelul iPhone din anul 2030.

Nici adulții nu sunt mai prejos. Ursula von der Leyen, proaspăt unsă președinte al Comisiei Europene, a propus un plan de acțiune climatic la fel de ambițios precum cel al Alexandrei Ocasio-Cortez. Rezultatul net, dacă va fi aplicat în întreaga lui splendoare, va însemna sute de milarde de euro cheltuite pentru privilegiul cetățeanului de a cumpăra produse și servicii mult mai scumpe ca în prezent, dar cu satisfacția morală că galopul termic va fi temperat cu o fracțiune de grad Celsius.

Miza este enormă. Putem să intrăm în hora isteriei globale, cu consecințe politice și economice fatale, sau putem să ne păstrăm capul pe umeri și să evaluăm situația și opțiunile la îndemână în mod calm și realist.

Ce mai face încălzirea globală? Oamenii ştiinţifico-fantastici şi presa Jules Baliverne au livrat un episod nou din foiletonul inaugurat în urmă cu mai bine de două decenii. BBC titrează: Un nou avertisment referitor la topirea stratului arctic de gheaţă. De fapt este un avertisment vechi din 2007, reîncălzit pentru meniul de ştiri din 2011.

O simulare pe calculator din 2007 a oamenilor ştiinţifico-fantastici a prezis dispariţia completă a gheţii arctice de vară pînă în 2013. Trecute fix. Simularea a fost revizuită în 2011. Datorită noului pronostic, vast îmbunătăţit, gheaţa arctică de vară rămîne îngheţată deocamdată, dar va dispare pînă în anul 2016. Tot trecute fix. Următoarea revizie şi îmbunătăţire va avea loc în 2015.

În timp ce fochiştii mediatici ne ţin la curent cu căldura din calculator, măsurători din satelit asupra troposferei inferioare arată că anomalia de temperatură a înregistrat o scădere de 0.653°C în intervalul martie 2010 – martie 2011.

Căldura din calculatoarele IPCC provoacă şi uragane devastatoare. Doi cercetători de la Universitatea John Hopkins au publicat în revista Journal of Geophysical Research rezultatele unui studiu care examinează capacitatea de predicţie a 16 modelări climatice computerizate folosite de IPCC. A fost verificată competenţa de anticipare a frecvenţei uraganelor de vară induse de încălzirea globală în emisfera nordică. Cei doi cercetători au găsit că „nu există nicio concordanţă între modelările analizate cu privire la creşterea sau descreşterea frecvenţei emisferice medii a cicloanelor de vară”.

Verificarea competenţei a rezultat în demonstrarea incompetenţei: modelările climatice în cauză au prezis frecvenţe atât de diferite încât valoarea predictivă şi, mai ales, utilitatea acestora tinde spre zero. Faptul că în perioada 2005 – 2010 niciun uragan nu a afectat Florida şi coasta estică SUA, un record pentru ultimii 130 de ani, este un detaliu empiric situat în afara sferei de competenţă a ghicitoarelor IPCC.

David Evans a fost, pentru un număr de ani, convins de validitatea teoriei încălzirii globale cauzată de excesul de dioxid de carbon emanat în atmosferă de activităţile industriale umane. A lucrat între 1995 – 2005 şi 2008 – 2010 pentru departamentul guvernamental australian dedicat schimbărilor climatice, iar în calitatea sa de matematician şi inginer a construit modele climatice computerizate folosite pentru analiza impactului CO2 asupra climei, florei şi solului din Australia. În acest articol publicat în ziarul canadian National Post, fostul alarmist sintetizează defectele acestei teorii şi prezintă felul în care considerente politice au dus la instituirea unui fals drept adevăr incontestabil.

Modelele climatice au frisoane

David Evans

Dezbaterea despre încălzirea globală a atins proporţii ridicole şi este plină de confuzie şi frânturi de adevăr minuscule. Sunt un om de ştiinţă care înţelege datele, am fost odată un alarmist, iar acum sunt un sceptic. A fost amuzant să observ cum s-a desfăşurat această controversă, dar în ultimul timp a devenit îngrijorător. Această afacere dezbină societatea şi îi transformă pe politicieni în nesăbuiţi.

Să clarificăm câteva lucruri. Întreaga idee că dioxidul de carbon ar fi cauza principală a perioadei recente de încălzire globală se bazează pe o presupunere care a fost dovedită drept falsă în deceniul 1990, în urma observațiilor empirice. Dar vaca de muls a fost prea tentantă, cu prea multe locuri de muncă, industrii, profituri comerciale, cariere politice în joc şi cu posibilitatea unui guvern mondial depinzând de deznodămînt. De aceea, în loc să admită că au greşit, guvernele şi oamenii lor de ştiinţă docili întreţin în prezent ficţiunea că dioxidul de carbon ar fi un agent poluant periculos.

Să fim bine înţeleşi. Dioxidul de carbon este un gaz de seră, iar dacă presupunem că restul factorilor rămân neschimbaţi, atunci o concentraţie sporită de dioxid de carbon în aer va duce la încălzirea planetei. Orice strop de dioxid de carbon emis încălzeşte planeta. Însă problema nu este dacă dioxidul de carbon încălzeşte planeta, ci cu cât anume.

Majoritatea oamenilor de ştiinţă, de ambele părţi ale acestei controverse, sunt de acord în ce priveşte raportul dintre creşterea nivelului de dioxid de carbon şi creşterea temperaturii, atunci când singura variabilă o constituie cantitatea suplimentară de dioxid de carbon. Aceste calcule provin din experimente de laborator, iar fizica elementară a acestui proces este cunoscută de un secol.

Disensiunea intervine referitor la ce se întâmplă mai departe.

Planeta reacţionează la cantitatea suplimentară de dioxid de carbon, ceea ce schimbă totul. Foarte important, căldura sporită cauzează evaporarea unei cantităţi mai mari de apă din oceane. Dar ce fac vaporii de apă? Persistă şi măresc înălţimea coloanei de aer umed din atmosferă, sau pur şi simplu crează mai mulţi nori şi ploaie? Nimeni nu ştia răspunsul în 1980, la începutul teoriei încălzirii datorate dioxidului de carbon. Alarmiştii au presupus că se va mări înălţimea stratului de aer umed din jurul planetei, ceea ce ar duce la o încălzire şi mai accentuată, deoarece aerul umed este de asemenea un gaz de seră.

Aceasta este ideea centrală a oricărui model climateric oficial: alarmiştii susţin că fiecare pic de încălzire datorată dioxidului de carbon generează de trei ori mai multă încălzire finală, datorită surplusului de aer umed. Modelele climaterice amplifică de trei ori încălzirea datorată dioxidului de carbon, astfel încât două treimi din încălzirea estimată în acest mod este atribuită aerului umed suplimentar (şi altor factori). Dar de fapt numai o treime este cauzată de creşterea dioxidului de carbon.

Acesta este miezul problemei. Toate neînţelegerile şi dezacordurile provin de aici. Teza alarmistă se bazează pe această presupunere referitoare la umiditatea din atmosferă, dar nu există dovezi care să valideze această amplificare pe care se sprijină alarmismul adepţilor acestei teorii.

Baloanele meteorologice efectuează mii de măsurători anuale asupra atmosferei, începând din anii 1960. Toate simulările climaterice prezic faptul că, pe măsură ce planeta se încălzeşte, deasupra regiunii tropicale se va forma o coloană atmosferică de căldură intensă alcătuită din aer umed şi extinsă pînă la 10 kilometri înălţime, datorită expansiunii pe verticală a stratului de aer umed în detrimentul aerului rece de deasupra. Baloanele meteorologice nu au detectat prezenţa unei astfel de coloane atmosferice fierbinți în perioada de încălzire de la sfârşitul anilor 1970 şi în deceniile 1980 şi 1990. Deloc, nici măcar una mică. Aceasta dovedește că modelele climaterice sunt fundamental greşite, deoarece supraestimează exagerat creşterea de temperatură datorată dioxidului de carbon.

Această dovadă a devenit evidentă pe la mijlocul anilor 1990.

În acel moment „ştiinţa climatică” oficială a încetat să mai fie o ştiinţă. În ştiinţă, dovezile empirice sunt întotdeauna mai importante decât teoria, oricât de seducătoare ar fi o teorie. Dacă teoria şi măsuratorile sunt în contradicţie, atunci oamenii de ştiinţă adevăraţi abandonează teoria. Dar ştiinţa oficială a climei a ignorat dovada crucială furnizată de baloanele meteorologice şi alte dovezi ulterioare care confirmă aceste măsurători, iar alarmiştii au rămas credincioși teoriei lor a dioxidului de carbon – care, ce coincidenţă!, le asigură locuri de muncă bine plătite, fonduri generoase de cercetare şi conferă putere politică deosebită guvernelor care îi finanţează.

În prezent există mai multe dovezi independente care arată că planeta răspunde la încălzirea datorată dioxidului de carbon suplimentar prin atenuarea încălzirii. Orice sistem natural de durată se comportă în acest fel, contrabalansând orice dezechilibru. Altfel ar fi instabil. Sistemul climatic nu este o excepţie, iar acum putem dovedi acest lucru.

Însă alarmiştii susţin exact contrariul, anume că sistemul amplifică orice încălzire datorată dioxidului de carbon suplimentar şi astfel devine potenţial instabil. Nu este surprinzător faptul că predicţiile lor vizând temperatura planetară, adresate Congresului american în anii 1988, 1990, 1995 şi 2001 s-au dovedit a fi mult mai mari decât ce s-a observat în realitate.

Ei micşorează constant creşterile de temperatură la care se aşteaptă, de la 0.30C pe deceniu în 1990, la 0.20C pe deceniu în 2001 şi acum la 0.15C pe deceniu – şi au touși tupeul să ne spună că „este mai rău decât am crezut”. Aceste persoane nu sunt oameni de ştiinţă. Supraestimează creşterea de temperatură datorată dioxidului de carbon, neagă în mod selectiv dovezile faptice şi ascund adevărul.

O modalitate de ascundere a adevărului constă în felul în care este măsurată temperatura.

Termometrele oficiale sunt adeseori amplasate în apropierea gurilor de evacuare a aerului cald din aparatele de aer condiţionat, în vecinătatea pistelor de asfalt fierbinte din aeroporturi, unde sunt expuse jeturilor de aer fierbinte eşapate de motoarele supersonice, în preajma instalaţiilor de purificare a apei de consum casnic sau industrial, unde sunt expuse căldurii emanate de deşeuri în descompunere, sau în zone urbane care radiază căldură de la clădiri, pavaj şi automobile. Încălzirea globală este măsurată în zecimi de grad şi, de aceea, orice sursă de căldură adiţională este importantă. Aproape 90% din termometrele din SUA inspectate de voluntari încalcă cerinţele de amplasare – de a nu fi situate în apropierea unei surse artificiale de căldură.

Temperaturile globale sunt măsurate şi de sateliţi, care monitorizează permanent aproape toată planeta. Măsurătorile efectuate de sateliţi arată că anul cel mai cald din istoria recentă a fost 1998, iar temperatura globală nu a mai crescut din 2001. De ce urmăreşte ştiinţa oficială doar rezultatele termometrelor de suprafaţă şi nu menţionează rezultatele sateliţilor?

Pământul a intrat într-o perioadă de încălzire după minimele înregistrate în jurul anului 1680, cu ocazia Micii Ere Glaciare. Emisiile antropogenice de dioxid de carbon au fost neglijabile înainte de 1850 și s-au întețit semnificativ după al doilea război mondial, astfel că dioxidul de carbon antropogenic nu a putut cauza acest trend de încălzire. În cadrul acestui trend, Oscilaţia Pacifică Decadală cauzează perioade alternative de încălzire și răcire globală, la fiecare 25 – 30 de ani. Deocamdată s-a încheiat o fază de încălzire, ceea ce înseamnă că ne putem aştepta la o răcire uşoară în următoarele două decenii.

În prezent ne aflăm la o punct de joncţiune extraordinar. Ştiinţa climatică oficială, care este finanţată şi dirijată în întregime de către guverne, promovează o teorie bazată pe o presupunere despre aerul umed, despre care ştim că este falsă. Guvernele acceptă cu entuziasm recomandările alarmiştilor, deoarece singura modalitate de a limita emisiile de dioxid de carbon este de a crea impozite noi şi de a extinde controlul statului asupra întregului sector energetic, atât asupra producţiei cât şi consumului. Iar limitarea emisiilor la scară globală ar putea facilita chiar un guvern mondial – ce perspectivă excitantă pentru clasa politică!

Conform simulărilor climaterice oficiale, chiar dacă începând de mâine stopăm toate emisiile de dioxid de carbon, încetăm toate activităţile industriale şi ne întoarcem la epoca de piatră, temperatura în anul 2050 va scădea doar cu 0.015 grade Celsius. Dar simulările guvernamentale exagerează de zece ori – și de aceea, în realitate, sacrificiile noastre vor răci planeta cu doar 0.0015 grade Celsius în 2050.

În final, pentru cei care încă au impresia că planeta este ameninţată de emisiile noastre de dioxid de carbon: cu părere de rău, dar aţi fost traşi pe sfoară. Da, dioxidul de carbon este o cauză a încălzirii globale, dar suficient de minoră încât nu merită să ne agitam prea mult.


În original icon-caret-right Climate models go cold

icon-anchor

Se spune că o imagine valorează cît o mie de cuvinte. Următoarele imagini documentează amplasarea senzorilor termici de suprafaţă din SUA. Măsuratorile înregistrate de aceşti senzori şi mulţi alţii similari sunt introduse în statisticile şi calculele IPCC. Acum ştiţi de ce planeta se îndreaptă spre o apocalipsă termică.

2 COMENTARII

  1. Domn’e, eu vreau să știu doar următorul lucru: Dacă io-mi fac o plăcintă… cu/de mere, să zicem, da!? Având în vedere că – după mintea mea – cât răzui merele și frământ aluatul produc agent termic, la asta apoi adăugându-se și faptul că, după ce scot îmbietoarea plăcintă din cuptor (dac-ați vedea ce bine arată…) să se răcească, las și ușa cuptorului deschisă să se răcească și dânsu’, să nu stau cu toate oalele pe aragaz și masă… Domn’e, contribui, domn’e, la încălzirea asta globală, au ba??! Să-mi mai fac de mâncare, sau să-mi iau de la cur și să-mi duc la gură zicând: „Mmm, ce bună-i mâncarea de acu’ un an! Nu-mi vine să cred că are același gust ca acu’ 364 de zile!” doar pentru a încerca, în zadar, să satisfac pretențiile veșnic imposibil de satisfăcut ale marxiștilor de sec. XXI care dețin/stau în vile sau apartamente imense de milioane de $/€ și care se plimbă cu avioane private de colo până colo să le spună oamenilor cum stă treaba, și anume că ar trebui (ei, oamenii – n.r.) s-o lase mai moale cu mașinile și cu împuitul că le transpiră lor prea abundent cefele în timp ce strâmbă din nas dezgustați de existența plevei?? #eVarăIarăeSoareAfară

  2. Vă dau un răspuns ca la radio Erevan: plăcinta e la desert și încă nu s-a ajuns acolo, prioritatea de moment sunt felurile unu și doi. Concret, carnea (mai ales cea de vacă). Experții au stabilit că vaca este inamicul patruped nr 1 al climei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here