Un referendum inutil, convocat de un președinte inutil pentru a câștiga niște alegeri inutile

0

În fotbal, când pierzi cu 8 la 0 este cazul să-ți pui niște întrebări, să-ți ceri scuze fanilor sau să se lase cu niște demisii. În politica românească poți vorbi doar de niște „victorii nedepline”, ca să cităm un clasic în viață, și să mergi mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Decizia Curții Constituționale cu privire la proiectele de modificare a Constituției, depuse de Putere și Opoziție în urma referendumului convocat de președintele Iohannis odată cu alegerile europarlamentare nu cred că poate fi pusă la îndoială din punct de vedere juridic.

În trecutul recent au fost multe decizii criticabile, de către experții în drept constituțional, dar de această dată nu cred că poate veni cineva cu niște contra-argumente juridice valide. Toți judecătorii, indiferent de forțele politice care au susținut numirea lor în funcție, au considerat de această dată că demersurile de a transpune în matrițe constituționale votul de la referendumul din 26 mai 2019 sunt nefondate.

Așadar despre ce discutăm? Un președinte cu nicio realizare notabilă, aflat în ultimul său an de mandat, convoacă un referendum cu întrebări stupid formulate, chipurile pentru a salva statul de drept, dar de fapt pentru a-și crea o platformă politică pentru un al doilea mandat în fruntea țării. Pentru că bătaia mai lungă era ca, odată formulat proiectul de modificare a Constituției, să aibă loc un alt referendum, de ratificare a Constituției, odată cu turul I sau al doilea al alegerilor prezidențiale, care urmează a avea loc în toamnă.

Dar să revenim puțin la primul referendum, cel convocat odată cu alegerile europarlamentare. Scopul lui a fost pur politic, mobilizarea alegătorilor anti-PSD și realizarea unui scor cât mai mare pentru PNL, partidul cu ajutorul căruia Iohannis speră să obțină al doilea mandat. Găselnița nici măcar nu este nouă, ea fiind utilizată și de Traian Băsescu.

Manevra a reușit, pe moment. A votat cineva cu gândul la viitorul Europei? Poate că o infimă minoritate, capabilă să se informeze mai în profunzime cu privire la temele europene aflate pe agenda publică. În rest, alegătorii au votat cu gândul la politica internă: pedepsirea PSD și a lui Dragnea, creșterea presiunii publice pe Guvernul Dăncilă pe de o parte, susținerea Puterii de către electoratul PSD de cealaltă parte. Nu îmi este clar pentru ce au votat alegătorii UDMR din Moldova, Oltenia și Muntenia.

Europarlamentarele sunt doar o spoială de democrație pentru un proces politic aflat deasupra oricărui control al cetățenilor. Un parlament european care nu face legi și în care intră nu forțe politice continentale, ci doar naționale este mai degrabă tichia de mărgăritar a unui proiect de unificare politică ce pare să nu se mai încheie. Faptul că după alegeri s-a renunțat și la principiul spitzenkandidat este un argument în plus. Șeful Comisiei Europene și componența acesteia au fost stabilite prin negocieri de culise între principalele state membre. Eurodeputații doar au consfințit prin vot, nu ceea ce i-ar fi mandatat cetățenii care i-au votat, ci ceea ce au decis liderii politici din țările de origine. Inutile la nivel european, aceste alegeri sunt uneori utile la nivel național, precum cazul României din acest an. Nu s-a discutat în campanie nicio temă europeană, dar rezultatele acestor alegeri au oferit unora muniție în bătălia politică internă.

Reîntorcându-ne la recenta decizie a CCR, se impune o întrebare: Ce s-a întâmplat cu cel de-al 9-lea judecător, doamna Simina Tănăsescu, numită în această funcție chiar de către domnul președinte Iohannis? Absența ei este un gest de eleganță sau de lașitate? Dacă ar fi fost prezentă, oricum ar fi votat se descalifica. Dacă s-ar fi alăturat celorlalți 8 judecători și, astfel, ar fi contribuit la o decizie de 9-0, l-ar fi compromis și mai mult pe președinte, cel care a insistat ca rezultatele de la referendum să fie transpuse într-un fel în Constituție. Dacă ar fi votat împotriva majorității, s-ar fi descalificat din punct de vedere profesional, susținând o poziție șubredă din punct de vedere juridic. Majoritatea observatorilor ar fi considerat că a ales să voteze politic, în favoarea celui care a numit-o și nu ca un profesionist al Dreptului. Faptul că a absentat de la ședință o descalifică oricum, atât profesional cât și moral. Ocupi o funcție și primești un salariu pentru a face o treabă, nu pentru a absenta în momentele importante. Încă un om inutil, numit de un președintele inutil într-o funcție foarte importantă din statul român.

Desființarea proiectului de modificare a Constituției îl lasă pe domnul Iohannis fără platformă politică pentru alegerile prezidențiale. Probabil că dumnealui și sfetnicii săi sperau ca eventualul referendum de ratificare a modificărilor constituționale să fie un mijloc de mobilizare a electoratului la alegerile prezidențiale din acest an. Fără această pârghie și cu Nemesis-ul său în pușcărie, domnul președinte va candida pentru ce? Dar oare, după ce ne-a dovedit recent cum e cu „lucrul bine făcut”, va mai candida la un al doilea mandat?

Dar, să-l lăsăm pe domnul Iohannis să mediteze la ceea ce le va spune alegătorilor în toamnă, și să reflectăm un pic și la demersul politic din spatele celor două proiecte de modificare a Constituției: unul inițiat de Opoziție (PNL-USR-PMP), la solicitarea președintelui, iar celălalt formulat de Putere (PSD-ALDE), ca un soi de proiect alternativ, menit să demonstreze publicului că și Puterea ține cont de votul cetățenilor.

Ambele au picat cu brio la CCR. Așadar, toată floarea parlamentară a politicii românești, toți experții juridici din interiorul sau din imediata apropriere ideologică a acestor partide au dat greș. Oare chiar nu a realizat nimeni că aceste proiecte nu au vreo șansă de reușită? Dacă ar fi așa, atunci toți politicienii și staff-urile lor de lucru ar fi incompetente. Dar dacă nu este așa? Dacă unii dintre ei știau foarte bine că proiectele nu au șanse să treacă de CCR? Atunci înaintarea proiectelor către Curte a fost doar o manevră prin care au urmărit doar să se spele pe mâini și să arunce responsabilitatea în spatele altcuiva. „Iată, noi am ținut cont de vocea poporului, dar judecătorii cei răi (că doar nu degeaba au fost diabolizați judecătorii CCR în ultimii ani) au blocat minunatele proiecte de asanare a vieții politice din România.” În acest fel, mânia populară este subtil direcționată de la politicianismul principalilor actori, către CCR.

Se tot vorbește în ultimii de ani de fake news și populism ca de un soi de instrumente murdare la care apelează forțe politice marginale, lipsite de scrupule, unele dintre ele aflate în orbita de influență a unor țări străine. Iată că la noi fakenews-ul și populismul sunt utilizate de toate forțele politice, atât de la Putere, cât și din Opoziție, de către persoane care ocupă cele mai înalte funcții în stat.

P.S. Nu pot să nu fac o paralelă cu referendumul de modificare a Constituției din 2018, așa-numitul Referendum privind familia. Un demers inițiat de la firul ierbii, de către numeroase organizații civice, care a trecut prin toate filtrele de control politic, juridic și constituțional, a fost torpilat prin neimplicare sau chiar pe față de către clasa politică, în frunte cu președintele Iohannis. Acești oameni au propus acum ceea ce s-a dovedit o aberație juridică. Oare cum este când îți dai singur cu flit în nas?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here