Care au fost pronumele lui Robespierre?

0

Adesea facem paralele istorice. Istoria nu se repetă însă rimează, spun oamenii inteligenți. Și, uneori, sughiță. Iată un astfel de sughiț.

Începem cu catastrofa morală și politică care a fost revoluția franceză. A fost mai
degrabă un interludiu psihotic la nivel național, decât o revoltă – o mare națiune sărită la propria beregată, cuprinsă de un spirit nu numai regicid dar și sinucigaș. Timp de zece ani francezii s-au desfătat ucigându-se unii pe alții. Ar fi putut face ceea ce făcea Anglia – o revoluție lungă și nonviolentă, o diminuare treptată a puterii regelui și a curții, stabilirea drepturilor poporului și a legislatorilor lor, astfel încât monarhul a devenit în cele din urmă o figură minunată pe un timbru. În schimb, ei au ales vărsarea de sânge. Cercetătorii doresc să facă o distincție între Revoluție și Teroarea care a urmat, dar „Teroarea nu a fost altceva decât un 1789 cu un număr mai mare de cadavre”. Încă de la asaltul Bastiliei „devenise evident faptul că violența nu era un simplu efect secundar nefericit…. Era sursa energiei colective a Revoluției. Ea a fost factorul care a făcut ca Revoluția să fie revoluționară.”

Aceasta sunt citate din „Cetățenii”, capodopera lui Simon Schama, istoria sa a revoluției franceze publicată în 1989, la aniversarea a 200 de ani. Este o operă erudită, elegantă și eroic de neideologică.

John Adams, peste ocean în America, a înțeles rapid ceea ce se întâmplase în Franța și a sunat alarma. În contrast, vechiul său prieten Thomas Jefferson a apărat revoluția și i-a acordat prestigiul său moral. Confruntat cu știrile despre ghilotinări, el s-a întors la abstractizări. A fost un geniu cu un filon de malițiozitate și arareori preocupat cu adevărat de suferința altora.

Revoluția a avut de toate – o clasă dominantă lipsită de tact, decadentă, inertă; un rege patetic, o regină depășită de realitate, războaie costisitoare, datorii monstruoase, o administrație de stat opacă și imposibil de reformat, o populație înfometată. Sarcina monarhiei era aceea de a-i proteja pe cei săraci, dar regele „a abdicat de la acest rol de protecție”. În loc să asigure aprovizionarea cu cereale la un preț rezonabil, notează domnul Schama, guvernul s-a angajat în susținerea noului principiu modern al comerțului liber: „Textilele britanice au fost lăsate să intre în Franța, privându-i de muncă pe țesătorii normanzi și flamanzi”. Ei au înțeles acest lucru ​​ca pe „un fel de conspirație împotriva poporului”.

Se observă paralela cu prezentul. Dar nu cred că în sensul pe care îl am în vedere.

A fost o revoluție condusă de sociopați. Unul dintre ei, Robespierre „învățătorul mesianic”, a considerat-o drept ocazie pentru instruirea morală a națiunii. Totul a fost politizat, nicio parte din viața cetățeanului nu a rămas neafectată. Cum omul era guvernat de un „imperiu al imaginilor”, în cuvintele unui intelectual iacobin, noul regim avea sarcina de a găsi imagini noi pentru a modela gândirea. Au avut loc concursuri și au fost găsite nume noi pentru lucruri. A fost schimbat chiar timpul! Primul an al noii republici nu mai era 1792, ci devenise Anul I. Pentru a-i desprinde pe fermieri de superstițiile lor, de calendarul gregorian și de zilele sfinților, ei au redenumit lunile calendaristice. Prima lună a anului a fost stabilită toamna și numită pentru a comemora recolta. Au fost abolite săptămânile: o lună era constituită din trei perioade de câte zece zile.

Așadar aici se găsește paralela noastră, sughițul nostru. M-am gândit la toate acestea într-o săptămână recentă, deoarece m-am gândit la directivele de limbă și de comportament care ne parvin de la războinicii justiției sociale și sexuale și care redenumesc lucrurile și încearcă să controleze limbajul în America.

Avem cel mai recent ghid de comunicare din partea cadrelor universitare, anume Grupul de Lucru pentru Comunicarea Inclusivă de la Universitatea de Stat din Colorado. Suntem îndrumați să nu-i mai numim pe locuitorii SUA drept americani: „Acest lucru obliterează alte culturi”. Nu spuneți că o persoană s-a smintit sau a devenit nebună de legat, spuneți că este „surprinzătoare/ nestăpânită” sau „tristă”. „Eschimos”, „novice” și „străin sosit în mod ilegal” au dispărut. Nu mai spune „de sex masculin” sau „de sex feminin”, spune „bărbat”, „femeie”, sau „sex non-binar”.

Într-un fel este vorba despre prostiile cu care ne-am obișnuit, dar trebuie spus că există un aspect de infatuare, de aroganță, în a pretinde oamenilor să-și reorganizeze limba comună pentru a se potrivi unor preferințe ideologice. Există ceva smintit și absurd în a crede că numirea lucrurilor trebuie controlată. Sau poate, mai corect, mă refer la ceva surprinzător/nestăpânit.

Văd în acestea un spirit asemănător cu cel al Terorii. Se desprinde un ton de „Eu sunt profesorul tău moral. Pentru că ești incapabil de sensibilitate te ajut, țăran necioplit. Voi începe cu limba pe care o vorbești.”

Un lucru ciudat este cum insistă ei mereu asupra faptului că pedagogia lor vine din bunăvoință și în numele generozității. Și totuși, i-ați întâlnit vreodată? Nu sunt deloc binevoitori sau generoși. Seamănă mai degrabă cu niște directori de școală mesianici.

Oamenii, la serviciu și la școală, sunt forțați să facă față noilor pronume neutre de gen. Iată un ghid la îndemână, din partea unui web site care pretinde că ajută departamentele de resurse umane din cadrul întreprinderilor mijlocii. Este intitulat „Pronumele neutre de gen – ce sunt și cum să le folosiți”.

He/She—Zie, Sie, Ey, Ve, Tey, E

Him/Her—Zim, Sie, Em, Ver, Ter, Em

His/Her—Zir, Hir, Eir, Vis, Tem, Eir

Himself/Herself—Zieself, Hirself, Eirself, Verself, Terself, Emself

Este greșit, când întâlniți un nou coleg, să-l întrebați care sunt pronumele lui. (Nu spunem pronumele „preferate” – așa ceva implică faptul că genul cuiva este o preferință!) Nu vreți ca el să se întrebe dacă îl considerați transgen sau nebinar. Este de dorit să vă prezentați într-un fel care să-l stimuleze, în mod firesc, să își prezinte pronumele sale preferate: „Salut, eu sunt Jim și pronumele meu este el/lui”. Utilizați „ei” foarte mult. Este neutru din punctul de vedere al genului. Model de propoziție: „Am vorbit cu directorul de marketing și ei au spus că mă vor contacta mai târziu.”

Această formulare este incorectă din punct de vedere gramatical, dar ce dacă? O gramatică corectă și caracterul inteligibil al comunicării sunt un preț mic de plătit pentru incluziune și egalitate.

Suntem rugați să memorăm toate acestea, să schimbăm sute de ani de gramatică și de cutume verbale, doar pentru a satisface nevoile sau cerințele unui grup care se percepe ca fiind hărțuit.

Există o satiră amuzantă, dar dureroasă, despre toate acestea pe YouTube. Un profesor aparent prietenos, dar dogmatic, de engleză pentru străini prezintă elevilor săi, imigranți adulți, cele 63 de pronume noi. Ei sunt în mod evident consternați. O femeie asiatică anunță că ea se identifică drept fată și apoi se ofilește de frică, la gândul că așa ceva nu este permis. Un est-european derutat întreabă care este pronumele pupitrului unde este așezat. Un bărbat din America Centrală întreabă dacă noile pronume înseamnă gay. „Doar nu învățați limba engleză ca să fiți niște bigoți, nu-i așa?”, insistă profesorul.

Există și argumentele cu privire la politica WC-urilor, care observ că au atins noi culmi. Nu mai pot exista o cabină pentru bărbați și alta pentru femei și astfel putem avea una extinsă, de care să se folosească toată lumea. Ba nu, să fie trei. Dar dacă a treia va fi stigmatizată, atunci mai bine să păstrăm două, însă fără inscripții pe dinafară care să indice sexul utilizatorilor. Dar femeile nu doresc să se machieze la oglindă în timp ce bărbații intră și ies din toaletă. Iar bărbații nu vor ca femeile să intre în cabină peste ei – ar fi un prilej să fie acuzați de hărțuire sexuală!

Este ca la balamuc. Totul.

Dar o ținem înainte, redenumind lunile și sexele și reorganizând limba.

Poate vă întrebați, cum se face că persoanele care presează toate acestea au reușit să obțină atât de multă putere. Însă, cum de a reușit Robespierre?

Peggy Noonan


În original icon-caret-right What Were Robespierre’s Pronouns?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here