Studiu științific: nu există o genă a homosexualității

0

Preferința pentru relațiile cu persoane de același sex este determinată atât de factori de mediu, cât și de factori genetici asortați, a confirmat un studiu la scară largă.

Aceasta înseamnă că nu există o singură „genă homosexuală” care să determine preferințele sexuale – la fel ca multe alte trăsături umane.

În schimb sunt implicate mii de regiuni genetice, reprezentând împreună între 8-25% din variațiile preferințelor sexuale la oameni.

Cercetătorii au confirmat acest lucru după ce au studiat datele genetice și ale sondajelor de la peste 470.000 de voluntari, preluate de la UK Biobank și 23andMe.com.

Geneticianul Andrea Ganna de la Spitalul General din Massachusetts și colegii ei au intervievat peste 470.000 de persoane ale căror date genetice sunt înregistrate fie în UK Biobank, fie la compania de genomică personală 23andMe Inc.

Participanților la studiu li s-au pus întrebări precum „Ați întreținut vreodată relații sexuale cu cineva de același sex?” și „De cine sunteți atras sexual?”

Autorii au efectuat așa-numitele Genome Wide Association Studies pentru a încerca să identifice tiparele genetice în concordanță cu o varietate de trăsături comportamentale, de personalitate și fizice.

„Am stabilit că arhitectura genetică de bază este extrem de complexă”, au scris cercetătorii în lucrarea lor.

„Cu siguranță nu există un singur factor genetic determinant – uneori denumit ‘gena homosexuală’ în mass-media.”

Această constatare răstoarnă sugestia unui studiu anterior, din 1993, care a raportat găsirea unui indicator genetic mai frecvent întâlnit la bărbații homosexuali și care este transmis în cromozomul X de la mamă la copil.

În schimb cercetătorii au descoperit că există mii de loci (locus, poziția unei gene pe cromozom, n.trad.) genetici răspândiți pe genom.

S-a constatat că fiecare locus are efecte individuale minore, care se combină pentru a contribui la diferențele în predispoziția oamenilor către un comportament sexual cu persoane de același sex.

Doar cinci dintre miile de loci identificați de echipa de cercetători au părut asociați „în mod semnificativ” cu un comportament homosexual.

În total, toate combinațiile genetice testate reprezintă doar 8–25 la sută din variația comportamentului homosexual la diferite persoane.

Unele dintre variantele genetice sunt legate de căile biologice ale hormonilor sexuali și ale simțului mirosului, iar cercetătorii au spus că acest lucru ar putea oferi indicii despre unele dintre mecanismele care afectează un comportament homosexual.

„Toate variantele comune măsurate explică împreună doar o parte din ereditatea genetică la nivelul populației și nu permit predicția semnificativă a preferințelor sexuale ale unei persoane”, au spus cercetătorii în lucrarea lor.

„În opinia mea una dintre cele mai interesante descoperiri […] este că, din punct de vedere genetic, nu există un continuum al preferințelor sexuale de la heterosexualitate la homosexualitate”, a spus dr. Ganna.

Această constatare a fost reiterată de geneticianul Benjamin Neale, coautor al studiului și de asemenea de la Spitalul General din Massachusetts.

„Am descoperit că scala Kinsey care plasează indivizii pe un continuum, de la parteneri de sex exclusiv opus până la parteneri exclusiv de același sex, este de fapt o simplificare abuzivă a diversității comportamentului sexual la oameni”, a spus el.

De asemenea, echipa a stabilit că influența genetică asupra comportamentului homosexual este ușor diferită între bărbați și femei, cu suprapunerea între sexe fiind mai mică în ce privește preferințele sexuale decât pentru alte trăsături de comportament.

„Acesta nu este primul studiu care explorează genetica comportamentului homosexual, dar studiile anterioare erau mici și nesemnificative”, a spus dr. Ganna.

„Rezultatele studiilor anterioare nu au fost de cele mai multe ori vrednice de stimă. De aceea am decis să formăm un mare consorțiu internațional – și am colectat date pentru mai mult de 500.000 de persoane.”

„Doar pentru a vă da o idee referitor la amploarea datelor, acest studiu este de aproximativ 100 ori mai mare decât studiul anterior pe acest subiect.”

Concluziile, a încheiat dr. Ganna, „subliniază importanța de a rezista ideilor preconcepute simpliste, deoarece fenotipurile comportamentale sunt complexe, deoarece percepțiile noastre genetice sunt rudimentare și deoarece există o istorie lungă de utilizare greșită a rezultatelor genetice în scopuri sociale”.

Scriind într-un articol cu ​​perspectivă asociată sociologul Melinda Mills de la Universitatea din Oxford, care nu a fost implicată în cercetarea de față, a evidențiat limitele relevate de constatările studiului.

Cercetătorii „au găsit loci genetici speciali asociați cu un comportament homosexual”, a menționat ea, dar efectele lor sunt minuscule.

„Atunci când ei asamblează efectele acestor loci într-o panoramă cuprinzătoare, efectele sunt atât de mici (sub 1%) încât acest factor genetic nu poate fi utilizat în mod fiabil pentru a prezice comportamentul sexual al unui individ”.

„Folosirea acestor rezultate pentru predicție, intervenție sau o presupusă ‘cură’ este în întregime și fără rezerve imposibilă”, a adăugat ea.

„Cred că rezultatele acestei lucrări indică faptul că bazele genetice ale sexualității umane sunt extrem de complexe, diverse și nuanțate”, a spus Nina McCarthy, genetician la Universitatea din Australia de Vest, care nu a fost implicată în studiu.


SURSA icon-caret-right   Daily Mail

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here