Modelul canadian de ajustări climatice

0
Catherine McKenna, ministrul canadian al mediului înconjurător

Ministerul Mediului din Canada a publicat recent un raport despre evoluția climatică a țării. Intenția inițială a fost de a acoperi un interval de timp mai larg, începând din 1850, însă în cele din urmă s-a decis în favoarea eliminării unui secol de date, astfel încât raportul final ia în considerare numai intervalul 1950 – 2005.

Samantha Bayard, purtătorul de cuvânt al ministerului, a explicat că acest lucru a fost necesar întrucât cercetătorii au ajuns la concluzia că în perioada omisă nu au existat suficiente stații meteorologice de monitorizare care să producă un set de date larg și de încredere.

Ea a continuat, referindu-se la metodologia folosită pentru intervalul ales: „Datele istorice folosite nu sunt date istorice observate. Sunt date istorice prelucrate… am folosit 24 de modele computerizate bazate pe simulări istorice, acoperind perioada 1950 – 2005.”

Aceste simulări au produs grafice alarmante care evidențiază tendința de creștere neîntreruptă a temperaturilor în Canada și sunt publicate pe situl web guvernamental ClimateData.ca lansat pe 15 august de Catherine McKenna, ministrul mediului.

Scopul acestor grafice este de a servi drept suport științific pentru deciziile politicienilor. Metoda este circulară: un politician (ministrul mediului) se folosește de o organizație guvernamentală (o anexă politică) cu scopul de a produce concluzii pentru guvern (alți politicieni), care apoi adoptă creșteri de impozite, limite pentru consum și subvenționarea unor forme de energie în detrimentul altora, totul sub deviza: „Așa ne cere știința”.

Cu această ocazie organizația de investigații jurnalistice Blacklock’s Reporter, cu sediul în Ottawa, a descoperit, studiind statistici și date climatice disponibile pe situl guvernamental, că într-o serie de cazuri temperaturile de la începutul secolului XX au înregistrat maxime și minime mai ample decât în prezent. Toate aceste instanțe au fost omise din simulările finale.

Astfel:

  • Maxima de temperatură din Vancouver în 1910 (30.6C) a fost mai mare decât maxima din 2017 (29.5C).
  • Toronto a avut o vară mai caldă în 1852 (32.2C) decât în 2017 (31.7C).
  • Cea mai mare temperatură din Moncton în 2017 a fost cu 4 grade Celsius mai mică decât cea din 1906.
  • Brandon, Manitoba, a avut în 1936 patruzeci de zile în care temperatura medie a fost peste 20 grade Celsius, comparat cu numai 16 zile în 2017. Maxima din 1936 a fost de 43,3 grade Celsius, comparat cu maxima din 2017 de 34,3 grade Celsius.
  • Cea mai caldă zi din Halifax a fost 10 iulie 1912. Cea mai rece zi din Halifax a 18 ianuarie 1922 (-29,4C).
  • Cea mai caldă zi din provincia Alberta s-a înregistrat în 21 iulie 1931: 43 grade Celsius. Cea mai rece zi din Alberta a fost 11 ianuarie 1911 : -61 grade Celsius.
  • Cea ridicată temperatură înregistrată vreodată în Canada a fost 45 grade Celsius, în localitatea Yellowgrass din Saskatchewan, pe data de 5 iulie 1937.
  • Cea scăzută temperatură înregistrată vreodată în Canada a fost -63 grade Celsius, în localitatea Snag din Yukon, pe data de 3 februarie 1947.

Se cuvine repetat: exemplele de mai sus și altele similare nu au fost luate în considerare în cadrul simulării comandate de ministerul mediului.

Cu altă ocazie ministerul de mediu al Canadei a dat vina pe încălzirea globală pentru o serie de incendii forestiere “record” din Columbia Britanică, care au distrus 3,3 milioane de acri împăduriți în 2018, omițând să menționeze incendiile intrate în istorie sub numele de Chinchaga Firestorm. Aceste incendii din 1950 au fost cele mari din America de Nord și au afectat o suprafață estimată între 3,5 și 4,2 milioane de acri în Columbia Britanică și Alberta. Fumul rezultat a traversat jumătate din emisfera nordică și din cauza lui soarele și luna au căpătat o culoare albastră.

Tot cu altă ocazie McKenna, în cadrul unei vizite recente la Toronto, a spus că inundațiile datorită unor ploi torențiale la capătul sudic al autostrăzii Don Valley Parkway au drept cauză schimbările climatice provocate de om. Ceea ce McKenna a omis să spună, dar geologii știu bine, este că întreaga viroagă Don Valley a fost dintotdeauna expusă la inundații, mai exact din urmă cu 12.000 de ani când ghețarii din areal au început să dispară.

Iar dispariția ghețarilor din Don Valley nu are legătură cu activitatea industrială din regiune, care s-a intensificat aproximativ 11.900 de ani mai târziu.

Dezvăluirile recente confirmă faptul că șarada încălzirii globale funcționează după un principiu neștiințific, dar foarte flexibil: când datele desprinse din realitate nu susțin concluziile prestabilite, atunci e nevoie de alte date.

De fapt acesta este un corolar la un principiu mai general formulat inițial de Joseph Goebbels, ministru al propagandei naziste în perioada 1933 – 1945: „Dacă susțineți o minciună suficient de mare și continuați să o repetați, oamenii vor ajunge în cele din urmă să o creadă. Minciuna poate fi întreținută doar atâta timp cât statul poate ascunde consecințele politice, economice și/sau militare ale minciunii. De aceea este de o importanță vitală pentru stat ca acesta să se folosească de toate mijloacele pentru a reprima disidența, întrucât adevărul este dușmanul de moarte al minciunii și, prin extindere, adevărul este cel mai mare dușman al statului.”

Catherine McKenna, slujbaș de vârf al statului canadian, nu cunoaște probabil teoria lui Herr Goebbels dar, atâta timp cât o pune în practică, nici nu este nevoie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here