Partidul laburist britanic în 2019

0

Luni și marți (22-23 septembrie) s-a ținut la Brighton conferința anuală a partidului laburist britanic. Rapoartele de presă vorbesc pe larg despre disensiunile interne în legătură cu felul în care partidul ar trebui să lupte împotriva lui Boris Johnson – numeroși delegați, lideri din structurile de vârf și parlamentari sunt nemulțumiți de Jeremy Corbyn, conducătorul partidului, pe care îl consideră ezitant, insuficient dispus să împiedice Brexit cu orice preț. Corbyn a declarat că el dorește ca partidul să rămână neutru față de rezultatul unui posibil al doilea referendum și să-l accepte chiar dacă ar reafirma voința populară din 2016. Oponenții lui afirmă că o astfel de politică duce la scurgerea voturilor din bazinul electoral laburist către partidul Liberal Democrat, care este radical împotriva ieșirii țării din Uniunea Europeană.

S-a vorbit în presă și despre felul în care Corbyn a dejucat încercarea adversarilor săi de a-l îndepărta din funcție pe Tom Watson, președintele adjunct al partidului.

S-au vorbit multe, dar presa nu a reprodus o sumedenie de vorbe rostite de la tribuna oficială. De exemplu „Tovarăși”, formula de adresare preferată a celor care au luat cuvântul. S-a vorbit despre proprietatea în comun și naționalizarea economiei, LGBT și teorii de gen-transgen-paragen și genul toxic masculin, minorități dezavantajate sistemic din cauză de rasism prevalent și fobii netratate, introducerea catastrofei climatice în curicula școlară, începând din clasele primare, în scopul decolonizării și diversificării învățământului, granițele abuzive care îi asupresc pe refugiați.

Și ce-ar fi dacă am elimina „grammar schools”, a căror tradiție merge în trecut pînă în evul mediu și unde se studiază mai mult și mai aprofundat decât în restul școlilor liceale? Iar dacă tot suntem aici de ce să nu desființăm și universităție de elită, începînd cu Eton College?

Ce altceva? Slujbe de la sindicate pentru toți migranții, Ku-Klux-Klanul care l-a adus pe Trump la Casa Albă, încă o dată să desființăm granițele, jos cu patriarhatul dar și vigilență sporită față de patriarhatul feminin reprezentat de Margaret Thatcher, chestiunea delicată a transgenderilor și non-binarilor care sunt discriminați la salarii întrucât legislația actuală de echitate în domeniu se referă numai la bărbați și femei.

Partidul Laburist a fost fondat în 1900 ca reprezentant politic al sindicatelor, al oamenilor muncii așadar, și este categorisit drept un partid absolut onorabil de centru-stânga. Niciodată nu veți vedea presa mainstream lipind pe parbrizul acesui partid abțibilduri pe care scrie „extremist”, „stânga extremă”, sau „radical”. Este firesc, în fond mainstream la mainstream trage.

Laburiștii se plâng în prezent de scorul scăzut din sondajele de opinie – bunăoară doar 21% într-un sondaj YouGov din 22-23 august – și dau vina pe moliciunea conducerii față de criza Brexit. Nimănui nu-i trece însă prin cap că „omul muncii” nu s-ar mai simți reprezentat de balamucul comunisto-progresist în care s-a transformat acest partid.

Acest 21% nu ține numai de Brexit, demonstrează și că rașchetarea ideologică din ultimele decenii nu a reușit complet. Văzută dinspre lumea reală, congregația laburistă exercită aceeași atracție ca un salon de pompe funebre în care se țin periodic concursuri de oratorie despre îngropăciunea lumii de afară.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here