Cincizeci de ani de predicții false: perioada 1967 – 1974

0

(1967) Foamete cumplită, inevitabilă pînă în 1975 – Este prea târziu pentru a mai evita o FOAMETE GLOBALĂ. Trebuie neapărat redusă populația, sunt necesare sterilizări forțate. Prezicere a omului de ȘTIINȚĂ Paul Ehrlich, biolog la universitatea Stanford.

(1969) Pînă în 1989 toată lumea va dispare într-un nor albastru de aburi – Creșterea necontrolată a populației, hrana globală limitată și contaminarea planetei vor duce, în 20 de ani, la dispariția tuturor într-un nor albastru. Omenirea scapă numai dacă este EXTREM DE NOROCOASĂ. Același Paul Ehrlich, om de ȘTIINȚĂ și biolog la universitatea Stanford.

(1970) Pînă în 2000 se instaurează o nouă eră glaciară – Poluarea va face ca soarele să nu mai fie vizibil. AVERTISMENT: dacă generarea de curent electric continuă să crească și odată cu ea consumul de apă pentru răcirea utilajelor de generare, atunci va seca întreaga rețea hidrografică din SUA. „Noi consumăm mai mult oxigen decât produce vegetația”. Măsuri de luat: controlul creșterii populației și reducerea nivelului de trai, datorită căruia se consumă prea multe resurse. James P. Lodge Jr., om de ȘTIINȚĂ la centrul național pentru cercetări atmosferice din Boulder, Colorado.

(1970) Apa va fi distribuită în SUA pe cartelă cel tîrziu pînă în 1974, iar mâncarea la fel, cel tîrziu pînă în 1980 – EXPLOZIV: oceanele vor muri în mai puțin de zece ani. Nivelul de DDT din țesuturile grase ale americanilor a crescut atît de mult încât urmează să cauzeze ciroza ficatului și vătămări ale creierului. Omniprezentul Paul Ehrlich, om de ȘTIINȚĂ și biolog la universitatea Stanford.

(1971) Vine o nouă eră GLACIARĂ – În următorii 50 de ani praful fin emanat în atmosferă de arderea combustibililor fosili va acoperi soarele atît de mult încît temperatura medie va scade cu 3,33 grade Celsius. Dacă o astfel de scădere de temperatură va dura între cinci și zece ani, atunci se va declanșa o nouă eră glaciară. Declanșarea unei noi ere glaciare va duce la inundarea zonelor de coastă maritimă și oceanică din lume, ceea ce va duce la o scădere și mai precipitată a temperaturilor, facilitînd formarea de ghețari uriași care vor acoperi suprafețe enorme. Semnal de alarmă tras de doctorul S. I. Rasool, om de ȘTIINȚĂ la NASA. Dr. Gordon F. MacDonald, alt om de ȘTIINȚĂ, l-a descris pe doctorul Rasool drept un „fizican de prim RANG, specializat în studii ATMOSFERICE”.

(1972) Noua GLACIAȚIUNE vine pînă în 2070 – Scrisoare adresată președintelui Nixon în decembrie, în care 42 oameni de ȘTIINȚĂ de vârf din SUA și Europa avertizează asupra unei iminente RĂCIRI climatice, de o magnitudine nemaiîntîlnită.


(1974) Noua GLACIAȚIUNE vine repede – SATELIȚII arată că o nouă GLACIAȚIUNE se apropie cu repeziciune. O analiză preliminară efectuată de doi oameni de ȘTIINȚĂ europeni, climatologii George și Helena Kukla, arată că stratul de zăpadă și gheață de pe planetă a crescut cu 12 procente în intervalul 1967-1972. Această observație este în concordanță cu alte schimbări climatice pe termen lung. Toate sugerează faptul că, după ce au atins un apogeu de căldură în perioada 1935-1955, temperaturile medii globale sunt acum în scădere. Rata de creștere a acumulărilor de zăpadă și gheață este mult mai rapidă decît s-a anticipat.

(1974) Altă GLACIAȚIUNE? – Temperaturile medii globale au scăzut, începînd din anii 1940, cu 1,43 grade Celsius. Cu toate că această cifră este o estimare, ea este confirmată de alte date convingătoare. CLIMATOLOGII George și Helena Kukla au analizat datele furnizate de sateliți pentru emisfera nordică și au descoperit că suprafața acoperită de zăpadă și gheață a crescut brusc în 1971, cu 12%, iar această creștere persistă de atunci. Zone din insula Baffin și din Arctica Canadiană erau odată complet uscate pe timpul verii, dar în prezent sunt complet acoperite de gheață și zăpadă, pe tot timpul anului. Indicii grăitoare sunt pretutindeni, de la persistența și grosimea banchizelor de gheață din jurul Islandei pînă la migrația spre sud a mamiferelor cu trupul acoperit cu plăci osoase și cornoase din zona Midwest, numite tatu. Un număr în creștere de oameni de ȘTIINȚĂ cred că numeroasele fluctuații meteorologice din prezent țin de o vastă transformare climatică. În pofida variațiilor regionale, meteorologii care calculează temperaturile medii pe glob au observat că acestea au scăzut treptat în ultimele trei decenii. Această tendință nu arată semne de schimbare.

Continuarea: anii 1974 – 2017

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here