Cincizeci de ani de predicții false: perioada 1974 – 2014

0

Prima parte, perioada 1967 – 1974, poate fi accesată aici.

(1974) Subțierea stratului de OZON, un mare pericol pentru viață și natură – Profesorul T. M. Donahue de la universitatea din Michigan a depus mărturie în fața Congresului american, afirmând că viața pe planetă este în mare pericol datorită tehnologiilor moderne. El s-a referit în mod specific la gazul numit freon, folosit în sprayuri și ca răcitor în frigidere și aparatele de aer condiționat. Potrivit profesorului acest gaz emanat de tehnologia umană a subțiat în mod semnificativ stratul de ozon din atmosfera superioară, ceea ce va duce la o creștere masivă a incidențelor de cancer de piele. Profesorul a mai spus că hrănirea cu grîne a unei populații în creștere duce și la un consum excesiv de protoxid de azot, care astfel descrește din componența stratului de ozon. El a estimat că în SUA se vor înregistra cel puțin 8.000 de cazuri de cancer de piele pînă în 1990.

În 1987 a fost adoptat un tratat internațional, cunoscut sub numele de Protocolul de la Montreal, în urma căruia a fost limitată folosirea de clorofluorocarburi în aparatura casnică și industrială, iar în 1996 acestea au fost interzise în mai toate țările dezvoltate.

Tratatul a fost prilejuit de îngrijorări legitime, dar exagerate, conform cărora clorofluorocarburile (CFC-uri, o clasă de agenți frigorifici pe atunci în larg uz) și alți compuși se ridică în stratosferă și distrug moleculele de ozon. Aceste molecule, cunoscute sub denumirea de strat de ozon, protejează pământul de un exces de radiații ultraviolete-B (UVB) care provin de la soare.

În ceea ce privește epuizarea ozonului subțierea stratului de ozon care s-a produs de-a lungul anilor 1980 a încetat la începutul anilor 1990, prea curând pentru a credita Protocolul de la Montreal. Într-un raport din 1998 al Organizației Meteorologice Mondiale (OMM) se spunea că „tendința descendentă liniară observată în anii 1980 nu a continuat, ci coloana totală de ozon a rămas aproape constantă…”. Pe de altă parte același document menționa creșterea concentrațiilor de CFC în stratosferă de-a lungul întregii perioade pînă la data raportului. Acest lucru conferă credibilitate ipotezei că variațiile naturale explică mai bine fluctuațiile stratului de ozon.

Temuta creștere a radiațiilor UVB la nivelul solului nu s-a materializat. OMM a admis în 2007 că nu au fost detectate tendințe semnificative pe termen lung, menționând că „diminuarea ozonului a fost relativ mică în afara regiunilor polare și de aceea creșteri ale radiațiilor ultraviolete datorită acestui factor sunt dificil de separat de creșterile cauzate de alți factori, cum ar fi variațiile acoperișului de nori și aerosoli.” Cu alte cuvinte, impactul descreșterii ozonului prin amplificarea radiațiilor UVB asupra regiunilor populate este atât de mic încât este greu de detectat.

Temerile referitoare la creșterea numărului de bolnavi de cancer de piele nu au fost confirmate. Statisticile Institutului Național al Cancerului din SUA arată că incidențele de melanomă malignă și mortalitatea cauzată de această boală, care erau în creștere în perioada precedentă diminuării stratului de ozon, au stagnat în perioada crizei ozonului.

Niciun ecosistem sau specie nu au fost grav afectate de diminuarea stratului de ozon. Acest lucru este valabil chiar și în Antarctica, unde se produc anual cele mai mari pierderi sezoniere de ozon. La vremea respectivă au fost făcute numeroase afirmații cu adevărat ridicole cum ar fi cea din cartea „Earth in the Balance” publicată de Al Gore în 1992, în care autorul susține că datorită găurii de ozon din Antarctica „vânătorii raportează că găsesc iepuri orbi, iar pescarii prind somoni orbi”.

(1976) Cartea despre RĂCIRE – CLIMATOLOGUL Stephen Schneider de la centrul național pentru cercetări atmosferice din Boulder, Colorado, a publicat o carte UTLIĂ și IMPORTANTĂ, care reflectă CONSENSUL comunității ȘTIINȚIFICE. Schneider îl citează pe climatologul Red Bryson, care a spus că perioada 1930-1960 a fost „cea mai anormală perioadă din ultima mie de ani – anormal de blîndă”. Datorită condițiilor prelungite și constante de vreme caldă din emisfera nordică au fost posibile, în acea perioadă, recolte record de grîu și alte cereale în SUA, Uniunea Sovietică și nordul Indiei și Pakistanului. Însă acum ne îndreptăm rapid către o răcire fără precedent.

(1978) Grup internațional de specialiști constată că tendința de RĂCIRE, veche de 30 ani, continuă neabătut în emisfera nordică – Articol din New York Times, 5 ianuarie 1978.

(1980) Ploile acide distrug formele de viață din lacuri – Raymond Robinson, ministru adjunct al ministerului pentru protecția mediului din Canada, afirmă că ploi acide au omorît peștii din lacurile din estul Canadei. Robinson învinuiește centralele electrice pe cărbuni din SUA.

(1988) James Hansen anunță ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ – Punctul de inflexiune: după o perioadă de aproape 15 ani de RĂCIRE GLOBALĂ iminentă, omul de ȘTIINȚĂ James Hansen de la NASA anunță brusc ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ. Printre altele, Hansen prevestește înmulțirea secetelor din regiunea Midwest în deceniul 1990.

Însă ultimul an cu adevărat secetos din Midwest a fost 1988, iar anii următori au fost caracterizați de precipitații crescânde.

Hansen a prezis și creșterea numărului de zile călduroase din capitala SUA, de la 35 pe an înregistrând temperaturi mai mari de 32,22 grade Celsius la 85 anual cu temperaturi mai mari de 32,22 grade. În realitate această statistică a înregistrat un vârf în 1911, iar de atunci numărul de zile călduroase anual din Washington, DC, s-a înscris pe o tendință în general descendentă.

Hansen a prezis același lucru și pentru întreaga regiune Midwest, dar numărul de zile călduroase anual a atins un vârf în 1936, iar apoi s-a înscris pe o tendință descendentă.

Tot în acel an (1988) Hansen a mai prezis că nivelul oceanelor va crește, însumat în următoarele decenii, cu 0,30 pînă la 1,82 metri. Însă măsurătorile din satelit efectuate de NASA arată că media anuală de creștere a nivelului mărilor și oceanelor este de 0,0033 metri pe an (sau 3,3 milimetri anual), ceea ce cumulat pentru perioada 1993 – 2018 înseamnă 0,0858 metri. (Apăsați pe imaginea de mai jos pentru a accesa statistica NASA.)

(1988) Insulele Maldive vor fi complet sub apă peste 30 de ani – O creștere treptată a nivelului oceanului amenință să scufunde complet această națiune din oceanul indian, compusă din 1.186 de insule mici. Dar sfârșitul Maldivelor și al celor 200.000 de locuitori ar putea veni mult mai devreme dacă, așa cum a fost pronosticat, rezervele de apă potabilă se vor epuiza până în 1992.

(1989) Ridicarea nivelului mărilor și oceanelor va rade națiuni întregi de pe fața pământului până în anul 2000 – Un funcționar ONU de rang înalt însărcinat cu probleme de mediu a declarat că națiuni întregi ar putea fi rase de pe fața pământului dacă tendința de încălzire globală nu va fi stopată până în anul 2000.

(1989) Autostrada West Side din New York City va fi sub ape până în 2019 – Într-un articol publicat în 2001 de revista Salon autoarea rememorează o conversație mai veche cu Jim Hansen, din 1989, în care acesta a prezis că autostrada West Side din New York City va fi complet sub apă până în 2019, iar restaurentele vor avea afișat la intrare anunțul „Apă potabilă numai la cerere”.

(1990) Ploile acide nu reprezintă o criză de mediu – Un studiu amplu solicitat de Congresul american și desfășurat pe parcursul a zece ani concluzionează că ploile acide ar trebui considerate drept „o problemă pe termen lung” necesitând limitarea poluării, dar nu reprezintă o criză ecologică, așa cum au susținut unii oameni de știință.

(2000) Copiii nu vor mai ști ce este zăpada – Ziarul de stânga The Independent anunță că zăpada este pe cale de dispariție în Marea Britanie. Omul de ȘTIINȚĂ David Viner, cercetător la departamentul de cercetări climatice al universității Anglia de Est, anunță că peste puțini ani zăpada se va rări considerabil, iar copiii nu vor mai ști ce este așa ceva.

(2002) Foamete peste 10 ani – Ziarul de stânga The Guardian publică un articol în care se afirmă că foametea poate fi evitată numai dacă bogații nu mai mănâncă pește, carne și lactate, altfel lumea va fi confruntată în zece ani cu o criză alimentară de proporții. Animalele crescute de fermieri (în special vitele) consumă prea multe cereale și de aceea nu mai ajung pentru oameni. Animalele crescute de fermieri beau prea și multă apă și de aceea seacă acviferele.

(2004) Marea Britanie va avea o climă siberiană pînă în 2020The Guardian anunță că schimbările climatice din următorii 20 de ani ar putea duce la o catastrofă globală, cauzând milioane de morți datorită războaielor și dezastrelor naturale. Într-un raport secret al Pentagonului, obținut de presa britanică, se spune că orașe importante din Europa vor fi sub ape, iar Marea Britanie va avea o climă siberiană pînă în 2020. Totul asezonat cu un conflict nuclear, o mega-secetă, foamete și răzmerițe în întreaga lume.

(2008) Gheața din Arctica va dispare până în 2018 – Prolificul James Hansen anunță că în următorii cinci până la zece ani Arctica nu va mai fi acoperită de gheață pe timpul verii. Deputatul Ed Markey (partidul Democrat) din Congresul american îl declară pe Hansen un „profet climatic”.

(2008) Al Gore prezice că acoperișul de gheață de la polul nord va dispare în următorii cinci ani – În ziua de 14 decembrie 2008 Al Gore a prezis, în fața unei audiențe TV germane, că întregul areal al polului nord va fi complet lipsit de gheață în cel mult cinci ani.

Iată arealul arctic în decembrie 2018, într-o imagine a centrului național de date despre gheață și zăpadă afiliat universității Boulder Colorado:

(2009) Prințul Charles afirmă că mai avem numai opt ani la dispoziție ca să salvăm planeta

(2009) Gordon Brown, prim-ministrul britanic, îl contrazice pe prințul Charles și spune că au rămas mult 50 de zile pentru a salva planeta de la o catastrofă iminentă

(2009) Al Gore declară că învelișul de gheață de la polul nord va dispare până în vara lui 2014 – Simulări pe calculator arată că, până în 2014, la polul nord nu va mai exista gheață pe timp de vară (declarație cu ocazia conferinței climatice organizată de ONU la Copenhaga.)

(2013) Peste doi ani nu va mai fi gheață vara în Arctica – Datorită acestui lucru vor fi eliberate 50 gigatone de metan din permafrostul arctic și va fi destabilizat întregul sistem climatic. Daunele se vor ridica la valoarea întregului PIB global.

(2013) Arctica fără gheață până în 2016 – Om de ȘTIINȚĂ din cadrul marinei americane susține că Arctica ar putea fi fără gheața vara mult mai devreme decât pronosticat în mod obișnuit. El a ajuns la această concluzie folosind tehnici de MODELARE și PREDICȚIE complexe, mai AVANSATE decât alte metode.

(2014) 500 zile pînă la izbucnirea unui „haos climatic” – Laurent Fabius, ministrul de externe al Franței, a efectuat o vizită de lucru în SUA și a discutat cu John Kerry despre mai multe subiecte de interes comun. Cu această ocazie ministrul francez a avertizat că au mai rămas doar 500 de zile pentru a evita un „haos climatic”.

Această istorie în citate a propagandei climatice din ultimii cincizeci de ani – la început răcire, apoi încălzire – scoate în evidență o tehnică importantă de manipulare: rescrierea trecutului astfel încât să se plieze pe doctrina din prezent. Procedeul se aplică în mod indirect prin omisiunea evenimentelor neconvenabile, sau în mod direct prin modificarea lor.

Omisiune – În primul val, cel al sfârșitului de lume datorită frigului, s-a atras adeseori atenția asupra faptului că perioada între 1930 – 1950 a fost mai caldă. Acest lucru era știut de marea majoritate, care trăise acele vremuri și avea amintiri nemijlocite despre trecutul apropiat. Pentru ea a fost fabricat argumentul conform căruia abaterea în jos de la vechiul normal reprezentă nu o fluctuație naturală, ci o anomalie catastrofală. După trecerea la al doilea val, cel al sfârșitului de lume datorită căldurii, perioada caldă 1930-1950 a fost complet ignorată. Au încetat orice fel de referințe, ca și cum nu ar fi existat. Motivul este de asemenea demografic: noile generații, fără un reper direct și personal, pot fi ușor convinse să creadă că ultima sută de ani a fost un marș ascendent neîntrerupt al temperaturilor atâta timp cât li se ascunde faptul că, nu cu mult timp înaintea lor, a mai existat o încălzire cel puțin la fel de amplă ca în prezent.

Modificare – Alterarea directă a datelor din trecut. De exemplu observările de la stația Nuuk din Groenlanda, referitor la care NASA a publicat două grafice – unul din 2011 și altul din 2016 – aparent foarte similare. Dar…

Nuuk 2011 – Axa verticală Y este axa temperaturilor medii, iar axa orizontală X este axa temporală. Trageți o linie orizontală imaginară de-a lungul graficului, din dreptul punctului de 0 grade Celsius de pe axa Y. Intervalul 1930 – aproximativ 1950 se află deasupra punctului de 0 grade, cu trei vârfuri situate la 1 grad sau mai mult deasupra liniei de zero. Așadar o încălzire în acel interval.

Nuuk 2016 – Trageți aceeași linie orizontală imaginară de-a lungul graficului, din dreptul punctului de 0 grade Celsius de pe axa Y. Vârfurile din intervalul 1930 – aproximativ 1950 se află acum pe linia de 0 grade. Practic întregul grafic a fost tras în jos, cu excepția extremității din dreapta. Observați că originea pe axa X în graficul din 2011 este la -5 grade Celsius, pe când aceeași orgine în graficul din 2016 este la -7 grade. De aceea diferența de amplitudine dintre perioada 1930-1950 și prezent este mai mare, aproape dublă. Se sugerează un contrast între trecut și prezent mai mare decât în realitate.

Puteți accesa graficele originale apăsând pe fiecare imagine în parte.

Trăim într-o distopie climatică, iar avertismentul lui George Orwell este mai actual ca oricând.

Dacă partidul poate să-și bage mâinile până la coate în trecut și să afirme despre cutare eveniment: nu a avut loc niciodată – oare nu este chestia asta mai înfricoșătoare și decât tortura și chiar decât moartea?

. . .

Dacă toți ceilalți acceptă minciuna pe care Partidul le-o impune, dacă toate documentele povestesc aceeași gogoriță, atunci minciuna se transformă în istorie și devine adevăr. “Cine controlează trecutul”, zice o lozincă a partidului, ”controlează viitorul; cine controlează prezentul controlează trecutul.”

1984

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here