Falși refugiați din Kenya ajung în Europa și SUA

0

El spune că nu se simte vinovat pentru minciuna care l-a adus în America.

La fel ca și alte familii care au ajuns în Occident pozând drept refugiați somalezi, el spune că rudele sale au depins mai întâi de cartelele de alimente pentru a face față vieții de refugiat. Dar familia sa compusă din șapte persoane a navigat cu succes prin noua viață, iar frații și surorile au deveni profesori și asistente medicale.

„Am profitat de ocazia care s-a ivit și nu am considerat că ni se cuvine ceva”, spune el vorbind cu un accent american. „Am urmat visul american, cum se spune. Cu toții am mers la școală și am absolvit studiile pe care le-am urmat.”

Însă membrii familiei sale nu erau refugiați și nu s-au născut în Somalia – ei s-au născut în Kenya, iar el spune că tatăl său și-a falsificat statutul de refugiat în anii 1990, pentru a intra în SUA.

„Îmi pare rău de ei [refugiații adevărați], dar în același timp este vorba despre primul venit – primul servit. Cred că dacă ei ar fi venit înaintea noastră, atunci noi am fi fost cei rămași în urmă și ei ar fi fost cei plecați”, spune el.

El a fost de acord să vorbească cu CNN dar sub condiția anonimatului, de teamă să nu fie descoperit.

Statutul de refugiat ar trebui rezervat persoanelor care fug de război sau de persecuții care îi vizează în mod direct.

Dar în Kenya, gazdă a uneia dintre cele mai mari populații de refugiați din lume, zeci de mii de refugiați înregistrați nu sunt deloc refugiați.

O anchetă CNN a stabilit că, de la sfârșitul anilor 1990 și până în 2016, un număr incalculabil de refugiați falși au fost relocați în SUA și în alte părți.

Timp de zeci de ani haosul din țara vecină, Somalia, a împins peste granițe val după val de refugiați. Soseau în autobuze, pe măgari și uneori pe jos.

Dar, pe măsură ce numărul de persoane care au ajuns în cea mai mare tabără de refugiați din lume, Dadaab din Kenya, a crescut de la mii la zeci de mii și apoi la sute de mii, a crescut și numărul celor care s-au înregistrat drept refugiați dar nu întruneau condițiile necesare.

„Au fost kenieni care au fost înregistrați în baza de date pentru refugiați în ultimii 25 de ani. Unii dintre ei căutau hrană, adăpost, oportunități”, a declarat Mohamed Dahiye, membru parlamentar kenian pentru Dadaab.

El a spus că numeroase persoane din comunitățile din apropiere au luat notă de serviciile gratuite și de mâncarea gratuită și s-au înregistrat în taberele de refugiați, declarând că provin din Somalia. Adeseori acești kenieni erau o etnie similară cu aceia care soseau dinafară. Uneori erau la fel de disperați după ajutor, iar mulți ajungeau în perioade de secetă și foame în nordul Keniei.

Atât în ​​conformitate cu statisticile UNHCR, cât și cu cele guvernamentale, în prezent există cel puțin 40.000 de kenieni înregistrați ca refugiați numai în lagărele din Dadaab. Oficialii kenieni se referă, în mod eufemistic, la „dublă înregistrare”.

Omar Sharif nu locuia nicăieri în apropierea taberei Dadaab – trăia la sute de kilometri distanță, în zona de coastă a Kenyei, dar în 2009 a văzut o oportunitate.

„Un prieten de-al meu lucra ca profesor în tabără și mi-a povestit despre educația gratuită și serviciile medicale gratuite”, a spus Sharif, recunoscând că și relocarea în altă țară a fost un obiectiv.

A fugit de la școală și a ajuns în Dadaab, prezentându-se oficialilor drept un somalian care a fugit peste graniță.

La vremea respectivă doar cele mai elementare dovezi erau necesare pentru înregistrare, deoarece potențialii refugiați aveau nevoie imediată de mâncare și medicamente.

„Nu m-au interogat. Dacă ar fi făcut asta le-aș fi spus de unde vin. Au cerut doar vârsta mea. Și au completat formularul pentru mine”, a spus el.

„Știam că este greșit”, a continuat el. „Cineva care intră în baza de date pentru refugiați, dar este un refugiat fals, face o greșeală, deoarece ia locul pe care îl merită altcineva.”

Oficialii ONU compară relocarea în altă țară, chiar dacă un sentiment antimigrație s-a răspândit în Europa și SUA, cu „câștigarea loteriei”.

Înaltul comisar al ONU pentru refugiați estimează că, până la sfârșitul lui 2018, au existat peste 20 milioane de candidați posibili pentru relocare; mai puțin de 1% dintre ei au fost relocați în acel an.

CNN a identificat, prin intermediul rețelelor de socializare și al rudelor care au rămas în Kenya, mai mulți kenieni care nu trebuiau să obțină statutul de refugiat dar care au reușit nu numai să se înregistreze, ci să fie repartizați ca refugiați în Europa, Canada și Statele Unite.

Purtătorul de cuvânt al guvernului din Kenya și șeful secretariatului de afaceri pentru refugiați au refuzat să fie intervievați pentru această relatare, însă un înalt funcționar care gestionează sistemul de tabere din Dadaab a recunoscut că au avut loc relocări pentru falși refugiați.

Statele Unite susțin că efectuează un control viguros al refugiaților. Administrația Trump a instituit în 2018 „măsuri de verificare îmbunătățite” care se referă la refugiații din 11 țări, inclusiv Somalia.

Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat american a declarat că SUA are o „politică de toleranță zero la fraudă, risipă și abuzul de resurse ale contribuabililor americani”, adăugând că „SUA efectuează propriile interviuri detaliate și verificări de securitate ale solicitanților pentru statutul de refugiat. Acest proces include măsuri pentru verificarea naționalității”.

Dar pentru „facilitatorii” din proces – intermediarii care iau și distribuie banii de mită – contează mai ales primul nivel de verificare, cel al guvernului kenian și al ONU.

„La începutul procesului – înainte ca solicitantul să ajungă la verificările din partea ambasadei SUA – selecția se face la nivelul ONU”, a declarat un facilitator care susține că timp de mai mulți ani a exploatat corupția din cadrul ONU pentru a profita de pe urma sistemului de relocare. El a fost de acord să vorbească sub condiția anonimatului.

„ONU cunoaște criteriile și se asigură că clienții plătitori corespund tuturor cerințelor. De aceea falsurile pot fi întocmite la nivelul ONU”, a spus el. El a mai spus că ultima relocare coruptă în SUA la care a participat, în cadrul căreia clienții au plătit între 10 și 20 mii dolari americani pentru a li se garanta relocarea, a avut loc în 2016.

„Înainte de interdicția lui Trump era o afacere în plină expansiune”, a spus el. Afacerile lui sunt acum concentrate pe alte țări, unde cotele de relocare a refugiaților sunt mai mari. Ultimul său caz a fost în urmă cu doar câteva luni.

Prima așa-numită „interdicție de călătorie” a președintelui Donald Trump, de la începutul anului 2017, a îngreunat relocarea refugiaților. Interdicția includea un moratoriu pentru refugiați, dar din momentul în care a expirat numărul de relocări în SUA a scăzut simțitor.

Dar, în pofida măsurilor de prevenție în vigoare, oamenii continuă să încerce.

Un tânăr kenian, în vârstă de douăzeci și ceva de ani, este nervos și se foiește în adidașii săi scumpi. El a recunoscut că a cumpărat statutul său de refugiat printr-un facilitator.

„L-am cunoscut printr-un prieten. Prietenul mi-a spus că acea persoană obținuse statutul de refugiat pentru mulți alții.”

CNN a acceptat să nu dezvăluie identitatea tânărului, deoarece încercările sale de a cumpăra relocarea sunt ilegale.

El a povestit că împreună cu fratele său au plătit facilitatorului câte 300 dolari fiecare pentru a obține statutul de refugiat. Au fost duși recent într-un centru de primire a refugiaților din Nairobi.

„Facilitatorul mi-a zis să declar că m-am născut în Somalia și că am trecut prin graniță într-un autobuz plin de oameni. Că fugim de acolo”, deși tânărul nu a pus niciodată piciorul în Somalia. Curând după aceea el și fratele său au primit buletinul de refugiat.

Ei intenționează să îi plătească mijlocitorului 12.000 de dolari, în speranța de a ajunge în SUA. „Există multă corupție. Oamenii sunt dispuși să facă orice pentru bani”, a spus el.


SURSA icon-caret-right   CNN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here