Categorii
Opinii

Urări de sezon de la jurnaliști Washington Post și CNN

Cine se cred și ce sunt de fapt.

Partajare
  • 58
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Jurnalismul este o profesie nobilă dedicată informării corecte și imparțiale a publicului, practicată de oameni care urmează școli înalte de pregătire pentru a învăța cum să își înfrâneze propriile convingeri și predilecții, în scopul descoperirii și evidențierii adevărului pentru beneficiul publicului larg.

Aceasta în teorie. În practică are loc cu totul altceva. De exemplu imaginea de mai sus, difuzată pe Twitter de Rachael Bade (cea în prim plan din stânga jos) cu ocazia unei mese festive împreună cu colegi și prieteni, în care anunță voios: „Sărbători vesele de Impeachmas de la echipa WaPo!”. Autoarea este reporter la Washington Post, iar doi dintre colegii cu care celebrează ocazia sunt analiștii politici Karoun Demirjian și Seung Min Kim de la CNN.

Impeachmas combină impeachment (acuzare oficială în scopul demiterii din funcție) și Christmas (Crăciun) într-un singur cuvânt și se referă la procedura de îndepărtare din funcție a președintelui Trump, demarată în Congres de partidul Democrat.

Dar ați înțeles greșit, răuvoitorilor! După ce a fost admonestată Rachael s-a străduit să convingă publicul că i se năzare și a promis să revină cu încadrarea corectă a momentului ei necontrolat de dezvelire involuntară a prejudecăților din propria-i breaslă: „Voi șterge în această seară un tweet care este prost interpretat de unii, ca un fel de aprobare a ceva. Ca să fie foarte clar, noi cei de la Washington Post suntem doar bucuroși că avem în sfârșit o pauză cu ocazia sărbătorilor, după trei luni îndelungate. Voi retransmite imaginea de grup cu un text explicativ mai bun!”.

Descrierea făcută în urmă cu decenii de H. L. Mencken, jurnalist pentru Baltimore Sun în prima jumătate a secolului trecut și satirist, definește succint și presa autointulată „de calitate” din prezent: „Jurnalismul american (la fel ca jurnalismul oricărei alte țări) este predominant neînsemnat și lipsit de valoare. Pretențiile sunt enorme, dar realizările sunt nesemnificative”.

Definiția de la început a jurnalismului este la fel de realistă ca exprimarea încrederii în existența providențială a omuleților verzi dintr-o galaxie îndepărtată. Ne dăm bine seama că probabilitatea unei astfel de ocurențe este cu adevărat cosmică și oricum nu ne-ar ajuta cu nimic aici pe pământ, dar ne aprovizionează cu un sentiment reconfortant. La fel și presa, funcționează într-o galaxie îndepărtată de lumea pe care o cunoaștem, însă ne place să o vizionăm din când în când prin telescopul unui ideal. În același timp nicio persoană cu capul pe umeri nu ar confunda planeta presei cu lumea din realitate.

Iată douăsprezece evenimente din acest an, așa cum s-au petrecut în lumea alternativă a presei americane:

Un ziar este un instrument pentru a-i face pe ignoranți să fie și mai ignoranți, iar pe nebuni și mai nebuni’ – H. L. Mencken. Între timp progresul a adăugat și televiziunea.

În final Nancy Pelosi, președintele Democrat al Camerei Reprezentanților din Congres, într-o conferință de presă răspunzând la întrebări legate de impeachment. Dincolo de faptul că vorbește dezarticulat și haotic, de ce are nevoie de două perechi de sprâncene?

În cele din urmă aspectul ei comunică neintenționat, la fel ca Rachael Bade, o imagine definitorie a ultimelor „trei luni îndelungate”: vânarea lui Trump nu este nimic altceva decât o pantomimă kabuki pentru legitimarea unui linșaj politic, iar rolul presei „de calitate” în această înscenare este de a furniza subtitrarea.

0
Partajare
  • 58
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Eu mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *