Categorii
Traduceri

Despre Iran, cu un fost gardian al revoluţiei

Interviu din 2010, luat de un jurnalist independent unui fost membru al gărzilor revoluționare iraniene, în continuare actual și relevant. Publicat inițial la În Linie Dreaptă pe data de 9 aprilie 2010

Partajare
  • 181
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Cîteva lucruri sînt certe în ce priveşte programul nuclear iranian, sau cu un grad de probabilitate suficient de mare încît să poată fi utilizate ca ipoteze de lucru valabile.

În primul rînd scopul principal al acestui program este producerea armei atomice. Programul se află într-un stadiu avansat după două decenii de dezvoltare mai mult sau mai puţin secretă, beneficiind de asistenţă din partea Chinei, Pakistanului, Rusiei, Coreei de Nord şi Europei de Vest. Estimările curente în privinţa obţinerii unei bombe operaţionale variază între nouă luni şi doi ani.

Actualizare 2020. Probabil că așa ar fi fost, cu condiția ca programul nuclear iranian să continue nestânjenit, dar SUA și Israel nu au stat cu brațele încrucișate. În vara lui 2010 a avut loc un atac cibernetic asupra centrifugilor de la Natanz, în urma căruia s-a estimat că au fost distruse 984 de centrifuge pentru îmbogățirea uraniului, cauzând o scădere cu aproximativ 30% a eficienței de producție. Atacul s-a produs prin intermediul Stuxnet, un virus care se infiltrează în sistemul software Step7 produs de Siemens pentru automatizarea unei hale industriale de producție și folosit de iranieni în cadrul dezvoltării lor de material nuclear. În 2011, conform documentelor și corespondenței secrete dezvăluite de Wikileaks, a avut loc un atac militar asupra infrastructurii nucleare iraniene, executat de agenți kurzi în cooperare cu agenți israelieni.

Niciun efort de supervizare sau diplomatic nu a reuşit stoparea acestui program, iar şansele ca astfel de iniţiative, sub formă de sancţiuni economice, să încetinească sau oprească programul iranian sînt minime. China şi Rusia s-au opus şi se vor opune în continuare unor sancţiuni cu adevărat dure pentru regimul de la Teheran. Interesele lor strategice le dictează astfel: un Iran beligerant întreţine şi poate crea teatre de război costisitoare pentru SUA.

Administraţia Obama a schimbat radical principiile de politică externă ale SUA. Strategia adoptată de SUA după al doilea război mondial s-a bazat pe trei principii:

  • Supremaţie economică şi militară.
  • O reţea de alianţe militare şi politice orientate în principal, dar nu exclusiv, către formarea unui bloc de state democratice.
  • Și un sistem global comercial şi financiar deschis.

Ideea de bază a fost de a crea „o balanţă a puterii preponderent în favoarea ţărilor libere” (Averell Harriman, 1947). Ambiţiile statelor dinafara acestei ordini liberale au fost ţinute sub control iar în timp, prin crearea de condiţii favorabile, s-a urmărit transformarea statelor autocratice sau cu astfel de tendinţe în naţiuni libere şi democratice. Timp de 60 de ani SUA a fost garantul păcii şi un apărător şi promotor al democraţiei şi capitalismului.

Administraţia Obama consideră aceste obiective drept învechite şi neadecvate noilor realităţi. În noua viziune SUA renunţă la excepţionalism şi îşi asumă un declin ireversibil. În lumea postamericană SUA este mai degrabă un agent de facilitare al unui consorţiu global de puteri emergente şi tradiţionale, fără vreo preferinţă pentru regimurile democratice şi libere. Agnosticismul noii orientări a determinat o apropiere, care va creşte, faţă de regimurile autocratice şi o răcire faţă de aliaţii tradiţionali, democratici. Presupoziţia de la baza acestei deplasări constă în ideea că puterile din prezent, indiferent de natura lor ideologică, au interese comune.

În această perspectivă se pune întrebarea: are Iran, o putere regională, interese comune cu lumea liberă? Dacă la un nivel fundamental răspunsul este da, atunci un Iran nuclear nu reprezintă un pericol existenţial. Obţinerea armei nucleare este de natură să provoace tensiuni majore şi să modifice substanţial echilibrul dintre facţiunile sunni-șiia ale lumii musulmane, dar fricţiunile şi angoasele pot fi disipate treptat, atîta timp cît Teheranul nu are intenţia de a folosi arma nucleară in mod iresponsabil (prin folosirea propriu-zisă sau ca instrument de şantaj inacceptabil).

Însă, în cazul în care acceptăm ipoteza că regimul teocratic de la Teheran nu are interese fundamentale comune cu lumea liberă, atunci se deschide un abis.

Această ipoteză este subiectul interviului realizat de Michael J. Totten cu un iranian care a servit mulţi ani în cadrul Gărzilor Republicane (forţa de elită a mulahilor), dar în realitate a fost un agent recrutat de CIA. Michael J. Totten este un jurnalist independent exemplar, care a călătorit şi scris extensiv despre Orientul Mijlociu, Balcani şi Caucaz.

icon-circle-o  icon-circle-o  icon-circle-o

În 1979, o coaliţie formată din liberali iranieni, stângişti şi islamişti l-a răsturnat pe tiranicul șah Reza Pahlavi şi un nou regim, mult mai periculos şi mai brutal decât cel dinainte, i-a luat locul.

O alianţă a liberalilor, stângiştilor şi islamiştilor avea sens la prima vedere. Şahul i-a asuprit pe toţi, mai mult sau mai puţin în mod egal. Dar revoluţia iraniană, asemeni multor altora dinainte, şi-a devorat copiii. Ayatollahul Ruhollah Khomeini şi islamiştii lui s-au impus în lupta post-revoluţionară pentru putere şi i-au lichidat pe liberali şi stângişti.

Un tânăr iranian, care în prezent a adoptat numele Reza Kahlili, s-a alăturat Gărzilor Revoluţionare ale lui Khomeini de la bun început. Atunci când a văzut tinerii torturaţi şi ucişi în notoria închisoare Evin din Teheran, el a devenit rapid deziluzionat. La înrolare nu şi-a imaginat că ar putea participa la reprimarea conaţionalilor săi. În loc să renunţe şi să atragă suspiciune asupra sa şi familiei sale, el a contactat CIA şi a acceptat să lucreze ca agent american sub numele de cod „Wally”.

„Rolul meu a fost să arăt şi să acţionez ca un musulman devotat, aplicînd toate noile norme stabilite de mulahi”, scrie el în excelenta sa carte Un timp al trădării: Uluitoarea viaţă dublă a unui agent CIA în interiorul Gărzilor Revoluţionare din Iran, care a fost lansată astăzi de editura Simon and Schuster. „O barbă neagră era un accesoriu obligatoriu la uniforma de Gardă şi am purtat una, ca orice alt membru al Gărzilor. Imaginea unui Gardian privind pieziş, cu barbă neagră şi în uniformă, provoca teamă şi impunea respect. Nu mi-a fost uşor să joc rolul unui fanatic şi uneori a trebuit să fac lucruri de care îmi era repulsie: să atenţionez fete tinere să-şi acopere părul sau faţa, să latru la copii pentru că nu afişau un comportament islamic corect, să joc rolul unui fanatic. Ştiam că trebuia să mă conving de necesitatea acestor lucruri, pentru a reuşi să-mi joc rolul, şi jucînd acest rol am reușit să contribui la căderea organizaţiei pentru care imitam fervoare.”

Reza trăieşte acum în condiţii de siguranţă în Los Angeles, deşi el nu a încetat să facă tot ce poate pentru a contribui la căderea regimului represiv din ţara sa de origine, un regim pe care îl înţelege mai bine decât mulţi alţii, după ce a petrecut atât de mulţi ani dificili pretinzînd că îl serveşte.

Peste weekend am stat de vorbă cu el la telefon, timp de o oră.

MJT icon-caret-right   Deci de ce ai intrat în Gărzile Revoluţionare, în primul rând?

Reza Kahlili icon-caret-right   A fost un moment special, după revoluţia împotriva Şahului din 1979. Toată lumea era triumfătoare şi am crezut că democraţia a sosit în sfârşit. Ne-au promis că clerul nu va interveni în noul guvern, că oamenii vor putea alege guvernul pe care și-l doresc, că vom avea libertate de exprimare şi vom putea critica oficialităţile de la vîrf. A fost o atmosferă măreaţă la momentul respectiv. Puteam să ne întîlnim la colţ de stradă şi să discutăm despre politică. Toată lumea era foarte fericită în legătură cu direcţia în care credeam că se va mişca ţara.

În această perioadă prietenul meu Kazem mi-a spus despre oportunitatea cu Gărzile Revoluţionare. M-au angajat imediat după interviu. Am crezut că s-au format pentru a servi poporul, ca să apere ţara, pentru a-i sprijini pe cei săraci să participe la noua infrastructură. Am fost dispus să-i învăţ pe alţii, am fost dispus să lucrez şi de aceea am intrat.

khomeini
Aiatolahul Ruhollah Khomeini

MJT icon-caret-right   Nu aveai habar despre Khomeini, că avea de gând să preia controlul ţării în modul în care a făcut-o.

Reza Kahlili icon-caret-right   Nu cred că cineva a avut vreo bănuială. Toată lumea a fost atât de copleşită. Credeam că Şahul nu va părăsi niciodată ţara. Era de neconceput că cineva ar putea forţa prăbuşirea regimului. Simţeam că s-a întâmplat ceva magic.

MJT icon-caret-right   Khomeini însuşi se portretiza drept un democrat.

Reza Kahlili icon-caret-right   Absolut. Sper că arăt acest lucru în carte. I-a înşelat pe iranieni. El s-a prezentat ca un democrat. Toate declarațiile sale indicau faptul că diferite partide politice vor fi implicate in viaţa politică, clericii nu vor interveni, iar oamenii vor avea dreptul de a alege pe oricine doresc. De fapt a minţit. Tot ce a spus el a fost o minciună. Nimeni nu se aştepta la aşa ceva de la el, deoarece era un personaj cunoscut din anii ’60. Îl criticase pe Şah cînd nimeni nu îndrăznea acest lucru. Toată lumea a crezut că este un om cinstit, drept.

MJT icon-caret-right   Când privim Iranul din prezent este evident că guvernul nu este pe placul unui mare procent al iranienilor. Dar în anii ’80 nu am văzut mari demonstraţii de protest şi nu am auzit prea multă critică la adresa lui Khomeini. După ce a preluat controlul, după ce l-a izgonit pe preşedintele Banisadr şi aşa mai departe, se pare, de aici din Statele Unite, că majoritatea iranienilor l-au susţinut.

Reza Kahlili icon-caret-right   Aceasta este vina mass-mediei occidentale. La aproape un an după revoluţie majoritatea populară dorea plecarea de la putere a lui Khomeini şi a clericilor. După doar patru sau cinci luni aceştia au început să prindă în cleşte toate sectoarele societăţii. Apoi a urmat luarea de ostatici, partidele politice au fost interzise, iar femeile au fost obligate să poarte vălul. Bandele Hezbollah erau pe străzi. Totul s-a petrecut foarte repede. Oamenii au înţeles că o dictatură mult mai rea se afla în pregătire şi atunci au început resentimentele împotriva lui Khomeini.

Înainte de revoluţie iranienii obişnuiţi nu aveau prea multe nemulţumiri la adresa Statelor Unite. Mulţi americani trăiau acolo. Iar din 1981, precum şi pe parcursul anilor ’80 şi ’90, oamenii s-au rugat în fiecare zi şi noapte să vină o lovitură de stat, sau ca SUA să facă ceva. Lumea dorea să fie eliberată de aceşti clerici. Au fost demonstraţii, au avut loc răscoale, dar nu au fost mediatizate de presa străină. Nu au fost la fel de mari ca acelea pe care le vedem în ultima vreme, astfel încât au fost înnăbuşite repede. Demonstranţii au fost duşi la închisoare, torturaţi şi ucişi.

MJT icon-caret-right   Care este scopul final al acestui guvern?

Reza Kahlili icon-caret-right   Toate părerile emise de către analiştii din Vest de-a lungul anilor au fost greşite. Doar anul trecut Newsweek a spus că tot ce ştim despre Iran este greşit, dar au aflat, cu o lună mai târziu, că spusele lor despre Iran erau greşite. La fel şi cu acel jurnalist de la New York Times, am uitat numele lui.

Cred că este greşită ideea că acest guvern este o dictatură care vrea să îşi menţină puterea şi de aceea nu va utiliza o bombă nucleară. Guvernanţii au demonstrat, prin comportamentul lor de pe parcursul ultimilor trei decenii, că au un scop, iar acesta constă în confruntarea cu Occidentul.

Dacă priveşti mai adânc în procesele de gândire ale celor care controlează guvernul, aceştia sunt oameni care cred cu tărie că islamul va cuceri lumea. Fiecare act pe care îl comit este în această direcţie. Ei nu doresc o bombă nucleară doar pentru a-i face de neatins. Ei cred că acesta va fi declanşatorul pentru cucerirea lumii de către islam.

Dacă tot ce vor este să protejeze guvernul lor, aşa cum susţin mulţi, atunci cea mai bună ocazie o au acum. Pot să negocieze cu Occidentul, să se alăture economiei globale, să devină respectaţi şi toate celelalte, însă refuză să facă aceste lucruri.

MJT icon-caret-right   Deci crezi că în cazul în care obţin arma nucleară, se vor folosi de fapt de ea?

Reza Kahlili icon-caret-right   Se vor folosi.

MJT icon-caret-right   Împotriva Israelului?

Iran-Missile-Range
Raza de acțiune a rachetelor R-27 și Shahab 3

Reza Kahlili icon-caret-right   Trebuie să te uiţi la proiectele la care lucrează in paralel, la sistemul de lansare al rachetelor si la proiectul nuclear. În prezent acestea acoperă o parte a Europei. Scopul lor este de a ținti întreaga Europă. Ei nu vor anunţa că au bomba, cu excepţia cazului în care au depăşit dificultăţile de a asambla o bombă nucleară şi un focos nuclear. Dar odată ce vor reuşi acest lucru vor produce suficient de multe bombe, astfel încât toată Europa să se afle în bătaia lor.

Apoi vor începe cel mai agresiv comportament, în încercarea de a controla Orientul Mijlociu şi înaintând spre scopul distrugerii Israelului, aducând sistemul economic imperialist în stare de repaus, creând haos şi aşteptând apariţia lui Mahdi. Totul este la vedere. Uită-te doar la filozofia lor despre Mahdi.

MJT icon-caret-right   Ei spun toate aceste lucruri în public. E doar un pic cam greu pentru unii dintre noi să credem că ei, de fapt, cred serios în aşa ceva. Spre deosebire de majoritatea americanilor eu iau în serios Iranul, dar totuşi şi pentru mine e cam greu să cred aceste lucruri.

Reza Kahlili icon-caret-right   Uite. Este greu pentru occidentali să ia în serios acest tip de filosofie. Problema este că toată lumea de aici a fost crescută in libertate şi democraţie. Sunteţi liberi să cercetaţi pe cont propriu şi sa aveţi propriile opinii. Asadar la prima vedere această filosofie ţi se pare o prostie. Adică, de ce ar vrea să facă astfel de lucruri?

Eu pot argumenta ambele feţe ale monedei. Dacă nu crezi că vor face aşa ceva – şi foarte mulţi nu cred – cel mai moderat scenariu, în cazul în care vor deveni o putere nucleară, este că vor deveni mai agresivi şi vor ţine lumea ostatică. Uită-te la ultimii treizeci de ani de comportament. Au înarmat Hezbollah şi Hamas. Ministrul lor al apărării este pe lista celor mai căutaţi ai Interpolului. Furnizează arme talibanilor. S-au extins în Venezuela şi Mexic, îşi răspândesc forţele. În cel mai bun caz vor deveni puterea dominantă în Orientul Mijlociu şi vor controla resursele de energie ale lumii. Acesta este un argument logic bazat doar pe comportamentul anterior, dacă mulahii devin o putere nucleară.

hidden_imam
Cei doisprezece imami începând cu Ali, vărul și ginerele profetului Mahomed. Imamul ascuns, sau Mahdi, este cel mai din stânga. Conform credinței șiite Mahdi este mântuitorul escatologic al islamului și salvatorul umanității și va reapare pentru a împlini misiunea sa de a aduce pace și dreptate în lume.

Cealaltă faţă a monedei o reprezintă declaraţiile nebuneşti. Ei cred în ceea ce spun. Eu știu acest lucru. Ştiu că Khamenei se roagă în privat la Mahdi. Totul este o nebunie, dar ei o iau în serios. În urmă cu treizeci de ani, zic ei, Mahdi le-a spus cum să procedeze cu proiectul nuclear şi de aceea sînt total inflexibili. Ei cred că sunt de neatins şi că îndeplinesc voinţa lui Mahdi.

Ar fi un dezastru pentru lume. Nu ar trebui să li se permită să devină o putere nucleară. Aşa ceva este cu totul inacceptabil.

MJT icon-caret-right   Ce cred Gărzile Revoluţionare despre armata regulată a Iranului? Este vechea armată a Şahului, nu-i aşa?

Reza Kahlili icon-caret-right   Da, este vechea armată a Şahului, dar o au sub control acum.

MJT icon-caret-right   Corectează-mă dacă greşesc, dar în cazul în care armata regulată este o armată bazată pe serviciul militar obligatoriu, atunci opiniile politice de soldaţilor ar trebui să reflecte mai mult sau mai puţin pe cele ale societăţii. Şi dacă majoritatea ţării este împotriva guvernului, nu înseamnă că cea mai mare parte a armatei este şi ea împotrivă, de asemenea?

Reza Kahlili icon-caret-right   După revoluţie armata regulată era armata Şahului, într-adevăr. De aceea au fost formate Gărzile Revoluţionare. La fel ca și celelalte forţe, acestea au fost formate pentru a înfrunta forţele Şahului. Însă în prezent ofiţerii de armată provin din Gărzile Revoluţionare. Regimul are control deplin asupra armatei regulate. Armata şi Gărzile sunt organizaţii militare separate, dar de zece sau cincisprezece ani Armata este a lor.

MJT icon-caret-right   Saddam Hussein avea încredere doar în Gărzile Republicane de elită. Nu avea mare încredere în armata regulată. Deci tu spui ca nu există o dinamică asemănătoare în Iran, adică toţi ofiţerii de încredere ar aparţine Gărzilor Revoluţionare?

Reza Kahlili icon-caret-right   Gărzile Revoluţionare sunt principala forţă, dar armata regulată nu mai are infrastructura de comandă care să-i permită să încerce o lovitură de stat, sau să înfrunte Gărzile.

The-Dogs-They-Unleash-Iran
Mardeiaș Basij

Nici măcar nu se folosesc de Gărzile Revoluţionare împotriva poporului. Au grupuri speciale pentru aşa ceva, cum ar fi Hezbollah şi Basij. Au antrenat aceste grupuri ca să fie dure, sălbatice şi nemiloase. Aceştia sunt câinii pe care îi dezlănţuie asupra populaţiei.

MJT icon-caret-right   Sunt un pic surprins de faptul că în cursul anului trecut, cu ocazia răscoalei din urma alegerilor falsificate, nu au fost ucise mai multe persoane în timpul demonstraţiilor de stradă. Mă aşteptam să fie ucişi mii, ca în China în 1989. Dacă Khamenei ar cere aşa ceva, ar îndeplini Gărzile Revoluţionare un astfel de ordin?

Reza Kahlili icon-caret-right   Aceasta este o întrebare foarte bună.

Ceea ce s-a întâmplat în Iran a distrus în totalitate legitimitatea pe care au susţinut că o aveau, de reprezentanţi ai lui Dumnezeu şi de protectori ai asupriţilor. Dacă Khamenei ar dori să procedeze după cum a văzut la alţi dictatori şi să omoare cu miile, sunt sigur ca aceasta ar afecta mentalitatea şi spiritul Gărzilor Revoluţionare. Este posibil ca acestea să nu participe la un măcel civil. Este o întrebare foarte bună.

Nu se folosesc de Gărzile Revoluţionare ca să bată oamenii, să-i spintece, sau să-i spioneze. Au Basij şi forţele speciale şi de poliţie în civil pentru munca murdară. Forţele regulate nu ar putea întreprinde astfel de acte, le-ar afecta profund.

MJT icon-caret-right   Deci ce crezi că ar face dacă ar primi astfel de ordine? Ar refuza să le execute, sau se vor întoarce împotriva guvernului?

Reza Kahlili icon-caret-right   Nu se vor întoarce împotriva guvernului. Pur şi simplu nu ar îndeplini astfel de ordine. Nu se vor prezenta la apel. Sau, dacă se prezintă, nu ar face ceea ce este aşteptat de la ei. Ar crea îndoială în inima forţelor loiale, care altfel ar lupta până la ultima picătură de sânge împotriva unei forţe străine.

MJT icon-caret-right   Dacă ai dreptate despre asta, înseamnă că guvernul va pierde în cele din urmă.

Reza Kahlili icon-caret-right   Guvernul va pierde în cele din urmă, dar tot trebuie să ajutăm poporul din Iran. Este o cursă contra cronometru. Este o cursă pentru răsturnarea guvernului înainte ca acesta să construiască armele nucleare, pentru că odată ce au arme nucleare mulahii vor fi de neatins.

MJT icon-caret-right   Ei bine, probabil că SUA nu va fi în măsură să-i oprească, dar ar putea fi răsturnaţi din interior, nu-i aşa?

iran-protest-we-want-democracy1
Protestele pro-democrație din 2009

Reza Kahlili icon-caret-right   Oamenii nu pot răsturna acest guvern doar prin demonstraţii. Asta nu se va întâmpla.

MJT icon-caret-right   Deci ce s-ar putea face?

Reza Kahlili icon-caret-right   Un scenariu ar fi o confruntare militară cu puterile occidentale, în cazul în care Occidentul ar controla spaţiul aerian deasupra Teheranului. Oamenii ar avea grijă de guvern. Occidentul nu are nevoie să invadeze sau să arunce ţara în aer. Eliminaţi doar Garzile si pe Basij. Cunoaştem locaţia fiecărei baze militare. Doar eliminaţi-le. De fiecare dată când se deplasează, eliminaţi-i. Distrugerea lor ar fi o chestiune de săptămâni. Dar impresia că oamenii pot să iasă în stradă şi să răstoarne guvernul singuri, aşa ceva nu se va întâmpla.

MJT icon-caret-right   Există o mulţime de oameni în Statele Unite şi în administraţia Obama care cred că, dacă am face ceva de genul ăsta, majoritatea iranienilor ar sprijini guvernul împotriva unui inamic străin.

Reza Kahlili icon-caret-right   Lasă-mă să-ţi spun ceva. Au existat anumite persoane în canalele de influenţă care au vândut idei diferite în momente diferite, cu aceleaşi obiective, pentru a aduce Vestul într-o situaţie de inacţiune. Am văzut acest lucru timp de trei decenii. Au vehiculat ideea că, dacă spui ceva rău sau chiar dacă încerci să faci ceva, atunci slăbeşti poziţia moderaţilor.

Când a fost preşedinte Mohammad Khatami au spus că Vestul trebuie să stea pe tuşă. Mai târziu au spus că dacă Vestul utilizează sancţiuni aspre, populaţia ar avea de suferit si ar fi nemulţumită de noi, deoarece ar fi vina noastră, iar poporul nu ar mai simpatiza cu cauza noastră.

Apoi a fost această linie că, dacă vom ataca, populaţia se va alătura guvernului. Iar în prezent se afirmă că problema nucleară este o chestiune de mândrie naţională şi că oamenii vor sprijini guvernul.

Toate acestea sunt un rahat total. Aceste idei sunt vândute de lobby-urile de la Washington ale mulahilor şi acest lucru are loc de ani şi ani de zile. Ei au influenţă în Departamentul de Stat şi la Casa Albă.

MJT icon-caret-right   Când vorbesti despre lobby-urile de la Washington ale mulahilor, despre cine vorbeşti exact?

Reza Kahlili icon-caret-right   Despre grupurile care reprezintă societăţile iraniano-americane în SUA. Tot ce trebuie să faci este să te uiţi şi să vezi cine ce face.

MJT icon-caret-right   Cred că ştiu la cine te referi.

Reza Kahlili icon-caret-right   Sunt destui. Toti au încercat să convingă Congresul şi Casa Albă să nu aplice sancţiuni. Au avut succes în timpul preşedintelui Clinton. Madeleine Albright şi- a cerut scuze în mod public, deoarece a fost una din cerinţele lor pentru normalizarea relaţiilor.

Acestea sunt lucrurile pe care le întreprind la vedere. Mai multe se petrec în canalele de influenţă nevăzute. Aceşti oameni au acces la Departamentul de Stat şi călătoresc în Iran. Ei induc administraţiile SUA în inacţiune.

Chiar acum preşedintele Obama este o altă victimă a acestor persoane. A primit semnale de la Ahmadinejad şi alţii, aceleaşi personaje, care i-au spus că ar trebui să trimită o scrisoare direct la Khamenei. Şi am ajuns aici, un an mai târziu. Nu numai că scrisoarea nu a avut niciun efect, exercitarea de presiuni asupra Chinei şi Rusiei nu a avut nici ea vreun efect. China şi Rusia nu sunt de acord cu sancţiuni severe. Ei doresc doar o rezoluţie spălăcită care nu va avea efect.

Lasă-mă să te întreb: crezi că oamenii care sunt violaţi, ucişi şi torturaţi – oameni care nu pot şopti sau vorbi la telefon despre ce se petrece – crezi că aceştia vor fi supăraţi dacă SUA ar înlătura guvernul? Nu.

MJT icon-caret-right   Ei bine, ştiu că cel puţin unii dintre ei nu vor fi supăraţi, pentru că mi-au spus că nu vor fi supăraţi.

Reza Kahlili icon-caret-right   Bineînţeles. Nu ştiu cât de mulţi din cele 69 milioane de iranieni simt în acest fel, dar pot să îţi spun că pe străzile din Teheran şi alte oraşe în niciun caz nu au de gând să sprijine acest guvern, cu excepţia cazului în care există o invazie. În cazul unei invazii a unei forţe străine, cum ar fi Irak, populaţia nu va accepta, bineînţeles.

Aşa ceva i-ar îngrozi pe iranieni. Cine şi-ar dori debarcarea unor forţe străine, precum şi toată distrugerea care urmează? Dar ştiu că mulţi iranieni doresc ca Statele Unite să ia măsuri şi să să-i elimine pe cei la putere. Însă iranienii nu doresc ca ţara lor să fie distrusă.

MJT icon-caret-right   Si nu o vor sub ocupaţie.

Reza Kahlili icon-caret-right   Bineînţeles. Nimeni nu vrea ţara ocupată.

MJT icon-caret-right   Un scenariu mult mai plauzibil este ca israelienii să bombardeze instalaţiile nucleare. Nu pot să-mi imaginez administraţia Obama acţionând în vreun fel dar israelienii, s-ar putea. Ce prevezi dacă israelienii intră în acţiune? Îmi dau seama că nimeni nu poate prezice cu adevărat viitorul, dar cum ar putea afecta ceva de genul acesta opinia publică iraniană şi politica internă?

Reza Kahlili icon-caret-right   Israel este un subiect deosebit. Iranienii nu simpatizează cu Israel în modul în care simpatizează cu SUA. Caută ajutor, da, dar nu doresc acelaşi tip de ajutor din Israel.

Deci, dacă Israel va bombarda instalaţiile din Iran să nu te aştepţi ca oamenii să iasă în stradă pentru a sărbători, sau pentru a se confrunta cu forţele guvernamentale. Asta nu se va întâmpla. Iranienii vor sta acasă şi se vor ruga ca lucrurile să nu scape de sub control.

Israel va fi serios penalizat pentru o astfel de acţiune, dar s-ar putea ca administraţia Obama să tergiverseze suficient de mult pentru ca israelienii să ajungă la concluzia că nu au altă opţiune. Foarte probabil că va fi un război major dacă vor ataca. Nimeni nu ştie, aşa cum ai spus. Dar este probabil, iar Israel ar putea să plătească un preţ foarte greu.

În cazul în care israelieni fac acest lucru, Occidentul ar trebui să îi sprijine şi să se asigure că aceasta va însemna sfârşitul guvernului iranian. Doar o lovitură, urmată de retragere, nu va rezolva nimic.

MJT icon-caret-right   Şi dacă israelienii ar distruge Gărzile Revoluţionare? Cum ar reacţiona poporul iranian la asta?

Reza Kahlili icon-caret-right   Acest lucru ar fi foarte diferit de simpla distrugere a instalaţiilor nucleare. Aş spune că orice putere care ar înfrunta Gărzile Revoluţionare va găsi simpatie din partea poporului iranian. Chiar şi Israel.

MJT: Iranienii nu urăsc Israelul, la modul în care o fac arabii.

MythcalLion
Basorelief persan mai vechi cu un mileniu decât apariția islamului în Iran.

Reza Kahlili icon-caret-right   Nu. Este foarte diferit. Noi avem membri de familie care sunt evrei. Aceasta nu a fost o problemă pe timpul Şahului. Poporului iranian nu urăşte Israelul, asa cum o fac în ţările arabe. Noi nu suntem arabi. Perşii sunt foarte diferiţi de arabi. Sunt sigur că tu ştii asta.

MJT icon-caret-right   Oh, da.

Reza Kahlili icon-caret-right   Există animozitate între perşi şi arabi. Vreau să spun, nu cred că e ceva în neregulă cu arabii, nu vreau să par un rasist, suntem toţi oameni, dar iranienii simt animozitate faţă de arabi, chiar mai mult acum, după revoluţie.

MJT: De ce mai mult acum? Din cauza războiului dintre Iran şi Irak, sau din cauza politicilor de arabizare ale lui Khomeini?

Reza Kahlili icon-caret-right   Din cauza religiei. Iranienii cred că ceea ce mulahii au adus în Iran este religia arabilor. O mulţime de funcţionari iranieni au trăit în Irak şi Siria pentru atât de mulţi ani incât au ajuns să vorbeasca araba mai bine decât persana.

În plus, clericii au atacat continuu patrimoniul nostru persan. Fiecare obicei al iranienilor este înlocuit cu un obicei arab. Acesta este un lucru pe care iranienii îl resping cu adevărat.

MJT icon-caret-right   Să presupunem că preşedintele Barack Obama te invită la Casa Albă şi spune, „Reza, am nevoie de sfatul tau? Ce trebuie să fac?” Ce i-ai spune?

Reza Kahlili icon-caret-right   l-aş spune că ar trebui să facă următoarele şi aceasta este doar opinia mea, în mod evident.

Țările occidentale ar trebui să taie imediat toate liniile de transport maritime şi aeriene si să-i deporteze pe toţi iranienii în funcţii conectate la guvernul iranian. Aceştia sunt membri ai forţelor Quds. Sunt baieţii de la serviciile de informații. Deportaţi-i. Opriţi exportul de petrol rafinat către Iran. Ei se bazează pe această resursă.

Încolţiţi ţara şi daţi-le un ultimatum. Iar dacă guvernul iranian nu renunţă la programul său, eliminaţi-l. Nu permiteţi ca această ţară să se înarmeze nuclear. Sancţiunile nu vor rezolva nimic.

În cel mai rău caz, dacă există o confruntare militară, nu invadaţi ţara. Nu distrugeţi ţara. Anihilaţi Gărzile Revoluţionare. Dacă scoateţi din funcţiune Gărzile Revoluţionare, acest guvern nu poate rezista 24 de ore.

Cunoaştem toate bazele lor. Îi ştim pe toţi ofiţerii lor. Ştim toate clădirile. În cazul în care se deplasează în convoaie, eliminaţi-i. Şi aşa va veni sfârşitul acestui guvern.

MJT icon-caret-right   [Tăcere lungă.]

Reza Kahlili icon-caret-right   Este nevoie de mult curaj şi de înţelegere a lucrurilor cu care suntem confruntati acum. Toată această vorbărie despre sancţiuni şi ultimatumuri nu va schimba nimic.

MJT icon-caret-right   Administraţia noastră nu vrea să audă despre asta. Nimeni nu vrea să audă aşa ceva. Chiar şi mie îmi este greu să îmi imaginez că se va întâmpla aşa ceva.

Kahlili Reza icon-caret-right   Da.

Însă avantajul de a nu mai avea acest regim în Orientul Mijlociu va fi uriaş. Asta ar slăbi Hezbollah, Hamas, Siria, Venezuela [râde] şi va aduce beneficii pentru multe părţi ale lumii.

Va slăbi China şi Rusia şi politicile lor externe. Ar fi imens. Dacă suntem capabili de a realiza acest lucru, nu numai că ar fi fantastic pentru oamenii din Iran, ar beneficia întreaga lume.

Ai citit cartea mea. Ştii unde este inima mea.

MJT icon-caret-right   Da.

Reza Kahlili icon-caret-right   Sufăr din cauza poporului meu. Sufăr din cauza a ceea ce am văzut. Sufăr deoarece Occidentul nu înţelege. Nu era nevoie să ies din anonimat, Michael. Am trăit nedetectat. Nimeni nu ştia de existenţa mea. Mă expun astfel pentru a tranMsmite acest mesaj, pentru a suna o alarmă şi în speranţa că cineva o va asculta.

Michael J. Totten


În original icon-caret-right Our Man Inside Iran’s Revolutionary Guards

Publicat inițial la În Linie Dreaptă pe data de 9 aprilie 2010

0
Partajare
  • 181
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *