Categorii
Opinii

Destul! Știm, au murit toate animăluțele din Australia

Felul în care presa și unii oameni de știință cu agendă ideologică prezintă incendiile din Australia este un exemplu clasic de „dacă și cu parcă”. Realitatea este trecută printr-o prismă de refracție care face imposibilă o cunoaștere adevărată a efectelor acestei calamități și apoi distribuită în sloganuri și sentimentalisme apocaliptice. Însă, cu un efort de documentare și punere de cap la cap a informațiilor ignorate, haloul apocaliptic se destramă.

Partajare
  • 504
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Incendiile din Australia au cauzat, ni se spune cu insistență, o adevărată apocalipsă a faunei de pe continent. La începutul lunii, pe 2 ianuarie, lumea s-a dezmeticit din mahmureala de sezon și a intrat direct în depresie: au murit 500 milioane de animale! De fapt 480 milioane de mamifere, păsări și reptile, dar o rotunjire în redacție ajută la confecționarea unei cifre mai ușor de memorat. Și oricum sursa originară, site-ul de știri australian News.com.au, a precizat în chiar prima zi a anului că foarte probabil numărul de victime necuvântătoare va crește, bineînțeles împreună cu îngrijorarea că „specii întregi de animale și plante au fost probabil complet eradicate”.

Așa a și fost – numărul a crescut – dar nu imediat. Mai întâi a fost nevoie de o săptămână în care toate ziarele, televiziunile și agențiile de știri de pe mapamond au saturat conștiința publică cu această cifră iar apoi, pe 9 ianuarie, a căzut NUCLEARA: de fapt au pierit UN MILIARD de animale! Procedeul a fost identic: cu o zi mai devreme, pe 8 ianuarie, sursa primei estimări a difuzat și a doua estimare, precizând că cifra este mult mai mare dacă luăm în considerare și numărul de insecte, broaște și lilieci care au dispărut. Presa a intrat în fibrilație anunțând, ca în cazul ziarului New York Post: „Temeri conform cărora nenumărate miliarde de animale au murit cu ocazia incendiilor australiene de preerie”.

Astfel de cifre – 500 milioane și apoi un miliard – transmit ideea că întregul regn animal din Australia este pe cale de dispariție. Ambele estimări se referă la mamifere, păsări și reptile; însă câte dintre acestea există de fapt în Australia? Nu avem la dispoziție cifre exacte frumos împărțite pe categorii, dar o serie de aproximări realiste sunt posibile și facilitează o percepție mai puțin emoțională – așa cum este promovată în presă – și de aceea mai rațională despre magnitudinea pierderilor provocate de incendii.

Cangurul este animalul cu care asociem în mod instantaneu continentul de la antipozi. Numărul lor a crescut substanțial în ultimele decenii și statisticile guvernamentale apreciază că în prezent sunt de două ori mai mulți canguri decât locuitori: 50 milioane față de cele 25 milioane de australieni. Se vorbește în mod curent despre „plaga” cangurilor, datorită pagubelor aduse recoltelor și accidentelor automobilistice pe care le cauzează. Deocamdată nu există statistici de luat în seamă referitor la numărul cangurilor care au pierit în incendiile recente: presa a relatat despre situații izolate, cum ar fi efectul incendiilor asupra Insulei Cangurilor și enclavei Mallacoota, dar cantitativ se vorbește despre „mii și mii” de canguri dispăruți.

Koala este alt animal emblematic. O estimare din 2016 arată că, la acel moment, populația de koala se ridica la 329.000. Nu se știe exact câte specimene au murit în incendii; presa a vehiculat diverse cifre:

  • Sute în regiunea Port Macquarie, din nordul statului New South Wales (30 octombrie 2019).
  • 8000 în statul New South Wales (2 ianuarie).
  • 25.000 ar fi murit pe Insula Cangurilor, în statul South Australia, conform unor ecologiști de la Flinders Chase National Park (7 ianuarie).

În ce privește cămilele sălbatice numărul lor este estimat între 1 și 1,2 milioane, iar acesta se dublează la fiecare 8-9 ani. Înmulțirea necontrolată are efecte adverse asupra mediului și habitatului uman și de aceea cămilele sălbatice sunt considerate un dăunător care distruge fauna, flora și sursele de apă potabilă.

Iată și câteva statistici instructive despre alte animale:

  • Declarați o specie protejată din 1970, crocodilii de apă sărată au fost estimați, în 2016, la 100.000 în provincia Teritoriile Nordice și la mai mult de 150.000 în întreaga Australie.
  • Pisicile sunt împărțite în pisici domestice și feline sălbatice. Numărul primelor este estimat la 3,9 milioane, în timp ce numărul felinelor sălbatice variază între 2,1 și 6,3 milioane, funcție de sezon. Se estimează că întreaga populație de pisici domestice și feline sălbatice ucide zilnic 3 milioane de mamifere, 2 milioane de reptile și 1 milion de păsări, ceea ce înseamnă 2,19 miliarde anual. În ce privește doar mamiferele, pisicile domestice sunt responsabile de moartea a 180 milioane anual, pe când felinele sălbatice ucid 815 milioane în fiecare an, din care 56% sunt specii native. Gregory Andrews, comisar național pentru speciile amenințate, apreciază că felinele sălbatice, de când au fost introduse pe continent de primii coloniști europeni, au cauzat extincția a 20 specii de mamifere native. Acest lucru face ca felinele sălbatice să reprezinte cea mai mare amenințare la adresa speciilor australiene native.
  • Se estimează că Australia găzduiește 11 miliarde de păsări terestre: corvide (tipic fiind corbul), ralide (tipic fiind cristeiul de baltă), sau emu.
  • O statistică a Federației Naționale a Fermierilor arată că în Australia există 26,6 milioane vaci de carne, iar o statistică guvernamentală arată că numărul de vaci de lapte se ridică la 2,6 milioane. Alte animale domestice: 71 milioane oi și miei, 3 milioane porci, 30.550 capre de lapte, 200.000 capre de carne și între 4 și 6 milioane de capre sălbatice.

Nu există o estimare a numărului total de animale din Australia, dar există în schimb o estimare a numărului total de specii: 147.579. Din acest total 8128 reprezintă cordatele, sau încrengătura animalelor vertebrate cuprinzând peștii, amfibienii, reptilele, păsările și mamiferele. Cordatele fac și obiectul estimării de 1 miliard de animale pierite în incendii. Acest miliard repartizat uniform, la întreg numărul de specii de cordate, rezultă în aproximativ 123.000 animale dispărute din fiecare specie.

Toate rapoartele de presă care au vehiculat cifra de 500 milioane și ulterior 1 miliard de animale dispărute în incendii se bazează pe o singură sursă: o estimare a unui grup de ecologi de la universitatea din Sydney. În primul rând trebuie menționat ce nu este respectiva estimare: nu se folosește de date reale referitoare la efectul incendiilor asupra animalelor, cum ar fi rapoarte provenind de la echipele de pompieri, survolare aeriană, fermieri, sau informații și statistici din posesia administrațiilor locale din zonele afectate.

Estimarea din Sydney este un exercițiu pur speculativ și se bazează, în esență, pe un raport din 2007 întocmit de organizația World Wild Fund for Nature (WWF), referitor la impactul defrișărilor asupra animalelor din statul New South Wales. Studiul respectiv încerca să determine din punct de vedere statistic câte animale au pierit în New South Wales în perioada 1998-2005, în urma defrișării a 640.000 hectare de teren sălbatic. În acel studiu a fost stabilită o densitate de animale la hectar în acea zonă – 17,5 mamifere, 20,7 păsări și 129,5 reptile – iar în estimarea din prezent au fost folosite aceleași cifre, multiplicate pentru suprafața mult mai mare a teritoriilor afectate de incendii. Astfel, o suprafață de 640.000 hectare dintr-un singur stat a fost extrapolată la o suprafață de peste 15 ori mai mare – incendiile au afectat 10 milioane de hectare – din cinci state și un teritoriu: New South Wales, Victoria, Queensland, South Australia, Western Australia și teritoriul Tasmania.

Referitor la suprafețe iată o informație care pune în perspectivă magnitudinea incendiilor din acest punct de vedere: cele 10 milioane de hectare afectate din statele enumerate mai sus reprezintă 3,46% din suprafața totală de 288.988.800 hectare a numai trei dintre ele: New South Wales, Victoria, Queensland. Pentru cei surprinși: presa a uitat să furnizeze această informație de ansamblu.

Cele două cifre estimate la Sydney au un caracter de extrapolare arbitrară și sunt utile în scopul stabilirii unei ordini de mărime, dar la o ordine de mărime comparabilă ajungem și pe altă cale. În exemplul pisicilor domestice și al felinelor sălbatice am amintit că acestea omoară, cumulat, 182.500.000 de animale lunar. Această cifră, extrapolată la durata de timp a incendiilor actuale, înseamnă 638.750.000 animale ucise într-o perioadă de trei luni și jumătate. Iată că pisicile din Australia sunt capabile să elimine, într-o perioadă similară de timp, un număr de animale comparabil cu cele două estimări pentru incendiile din prezent.

S-ar putea reproșa, pe bună dreptate, că pisicile omoară numai păsări, reptile și mamifere mici, pe când incendiile au luat viața și a numeroase păsări, reptile și mamifere mari. Într-adevăr, dar simularea statistică din Sydney nu este cu nimic mai presus din acest punct de vedere: cele aproximativ 17 mamifere, 20 păsări și 129 reptile la hectar ale studiului din 2007, extrapolate pe toată suprafața incendiilor, nu au niciun fel de legătură cu numărul real de mamifere, păsări și reptile care au murit. Studiul a efectuat un recensământ static în condiții de echilibru ale mediului dar animalele, când focul le amenință viața, fug și multe scapă. Cele 17 mamifere, 20 păsări și 129 reptile la hectar nu așteaptă docile să fie prăjite la rotisor. Studiul folosit la Sydney prezintă un total potențial (oricum generalizat forțat) pe care presa l-a vehiculat drept bilanț mortuar.

Nici proporția sugerată dintre tipul animalelor decedate nu are cum să fie aceeași ca în studiu. De exemplu în studiu există un raport de aproximativ 6:1 între reptile și păsări, ceea ce presupune și de șase ori mai multe reptile moarte decât păsări. În realitate pur și simplu nu avem cum ști; păsările se pot salva prin zbor, dar și reptilele au o metodă: majoritatea reptilelor australiene își fac adăpostul în sol și se refugiază acolo în caz de incendiu, iar solul este un foarte bun izolator termic.

Comparând cifrele de deces raportate de presă pentru unele animale cu totalul respectivelor populații se observă că pierderile variază enorm din punct de vedere procentual și, în plus, nu apar catastrofice:

  • În ce privește koala, din presă rezultă 33.000 de pierderi (25.000 pe Insula Cangurilor și 8000 în statul New South Wales). Aceste pierderi, raportate la totalul de 329.000 animale, înseamnă cu puțin peste 10% din totalul speciei.
  • În cazul cămilelor nu se știe nimic concret în afară de cele 5000 sacrificate în ținutul Anangu Pitjantjatjara Yankunytjatjara, la solicitarea localnicilor aborigeni. Aceasta înseamnă 0,5%, raportat la un total de 1 milion.

În rest nu există estimări concrete. Coeficientul de 10% din cazul populației de koala, aplicat și altor animale, rezultă în 5 milioane de canguri, 15.000 de crocodili, 400.000 feline sălbatice (la o populație mediană de 4 milioane), 1,1 miliarde păsări terestre, 500.000 capre sălbatice (la o populație mediană de 5 milioane), 2,6 milioane vaci de carne, 7,1 milioane oi și 300.000 de porci. Cât de veridice par astfel de cifre? Scopul acestui exercițiu statistic este de a arăta cât de ușor putem ajunge la estimări fabuloase din momentul în care modelăm ceea ce nu cunoaștem într-o schemă rigidă și nerealistă.

Conducătorul grupului de ecologi din Sydney și interfața acestuia cu presa este profesorul Chris Dickman. În afară de funcția pe care o deține la universitate el este și membru în consiliul executiv al filialei australiene al World Wild Fund for Nature (WWF), o organizație non-guvernamentală înființată în 1961 cu scopul de a facilita prezervarea faunei sălbatice de pe glob. În ultimele două-trei decenii WWF și-a extins activitatea și aria de interes în domeniul încălzirii globale. Astfel WWF a dobândit certitudinea că fauna și flora care alcătuiesc habitatul natural al animalelor sălbatice sunt în pericol de extincție, datorită omului care împinge clima înspre cataclism.

Profesorul Dickman, într-un interviu acordat radiodifuziunii americane de stat (National Public Radio) din 7 ianuarie:

Ceea ce vedem acum sunt efectele schimbărilor climatice. Este de asemenea trist faptul că Australia a devenit canarul din mină, cu efectele schimbărilor climatice fiind aici vizibile în cel mai sever și timpuriu mod cu putință. Probabil că acum suntem martori, în aceste prime etape din Australia, la ce vor însemna schimbările climatice pentru alte părți ale lumii.

Graficele de tendință istorică a temperaturii din 6 stații de observare din Australia îi dau dreptate profesorului Dickman, dar aduc și o clarificare importantă: nu omul în general, ci omul de la NASA este responsabil de creșterea în timp a temperaturilor. Au fost comparate graficele NASA ale temperaturilor neajustate și cele ale acelorași temperaturi „omogenizate” din cadrul a șase stații meteorologice australiene și a fost observată o discrepanță perfect omogenă: înainte de omogenizare datele arătau o tendință stabilă sau ușor descrescătoare a temperaturilor începând cu 1880 și pentru toate stațiile, pe când după omogenizare temperaturile cresc constant, de asemenea pentru toate stațiile. Omogenizarea unor date care provin din teren este un procedeu des folosit, mai ales pentru măsurători efectuate pe perioade îndelungate de timp și în cadrul unor stații de observare larg distribuite geografic. Prin omogenizare se caută eliminarea sau „șlefuirea” unor factori de distorsiune cum ar fi, de exemplu, compensarea pentru nivelurile de precizie diferite a două tipuri de instrumente de măsurare folosite în timp; sau caracteristici fizice locale ale mediului care influențează măsurătorile din anumite zone, dar nu din altele. În acest caz însă omogenizarea a devenit manipulare.

Dar să revenim la WWF și să spicuim din realizările trecute:

  • WWF publică, la fiecare doi ani, un raport masiv intitulat „Living Planet Report”. În acest raport sunt prezentate statistici despre animalele din populații anume de mamifere, păsări, reptile, amfibiene și pești de pe întreg globul și se fac comparații cu un an de referință, ales să fie 1970. Raportul din 2012 afirmă că fauna globală de animale sălbatice a scăzut cu 28% în intervalul 1970-2008. Raportul din 2014 susține că declinul a fost de 52% în perioada 1970-2010. Ediția din 2018 a raportului susține că declinul global se ridică la 60% în perioada 1970-2014. Specialiștii WWF afirmă că, pe parcursul timpului, organizația dispune de date și statistici tot mai multe, mai variate și mai precise. Conform preciziei crescânde a WWF se poate calcula că în acest an (2020) se va ajunge la o rată globală de extincție de 92%. De aceea este bine să consultați un oculist dacă la vară aveți impresia că vedeți o veveriță.
  • În martie anul trecut a devenit public faptul că WWF finanțează și echipează forțe paramilitare în Asia și Africa, pentru descurajarea braconajului. Acestea sunt acuzate de tortura, uciderea și maltratarea sexuală a zeci de localnici. Într-un incident din 2017 un băiat de unsprezece ani a fost torturat, în fața părinților, de o unitate paramilitară WWF însărcinată cu paza unui parc natural din Camerun. Într-un alt incident, din 2006, un nepalez suspectat de braconaj a fost bătut cu sălbăticie și a murit câteva zile mai târziu.
  • Rajendra Pachauri, șeful IPCC în perioada 2002-2015, a fost nevoit să admită, în 2010, că raportul emis de IPCC în 2007 conținea o eroare gravă: afirmația că ghețarii din Himalaya ar putea dispare până în 2035 nu avea niciun fundament științific. Respectiva afirmație fusese preluată, aproape mot à mot, dintr-un alt raport, emis de WWF în 2005. Acolo era citat un interviu mai vechi, acordat de un profesor de biologie indian unei publicații ecologiste obscure din India. În acest fel a ajuns o opinie fără fundament o „dovadă” în raportul IPCC, numai pentru că fusese inclusă, cu titlu de mărturie științifică, într-un document emis de WWF.
  • Tot în raportul IPCC din 2007 a fost descoperită altă enormitate: afirmația că încălzirea globală cauzează secete severe care ar putea duce, la rândul lor, la distrugerea a 40% din jungla amazoniană. Respectiva aserțiune fusese de asemenea preulată dintr-o broșură WWF în care se făcea referință la un articol din 1999, publicat de o echipă de cercetători preocupați de conservarea patrimoniului forestier. Însă acel articol nu menționa drept cauză schimbările climatice, ci discuta doar despre impactul exploatărilor forestiere abuzive și al incendiilor de pădure. Conducătorul acelei echipe de cercetători era strâns asociat cu WWF. În acest fel a reciclat WWF un material vechi în folos propagandistic, iar IPCC a înghițit gălușca pe nemestecate.

Profesorul Dickman, WWF și presa ne spun că vina principală pentru amploarea deosebită a incendiilor din prezent trebuie atribuită efectelor încălzirii globale. Însă realitatea temperează avântul unei astfel de concluzii. Pe de o parte incendiile de preerie sunt ocurențe periodice în Australia, pe timpul verii. Pe de altă parte intensitatea sporită a acestora are mult de a face cu rea-voința și neglijența. Publicația The Australian a menționat pe 7 ianuarie că până la acel moment fuseseră arestați 180 de piromani, acuzați de provocare deliberată de incendii. O retrospectivă a mai multor astfel de cazuri poate fi citită aici. În ce privește neglijența un specialist din Australia a avertizat, în 2015, că autoritățile nu iau măsurile necesare pentru diminuarea riscului de incendii.

David Packham, la origine chimist și ulterior specializat în formarea și prevenția incendiilor naturale, a înaintat autorităților din statul Victoria un memorandum referitor la incendiile severe din februarie 2009, supranumite „incendiile din sâmbata neagră”. Într-o singură zi au izbucnit 400 incendii care s-au răspândit pe sute de mii de hectare și au cauzat moartea a 173 persoane, rănirea a sute și distrugerea completă a 2133 de case.

Packman a atras atenția asupra faptului că răspândirea foarte rapidă a focurilor a fost posibilă, în primul rând, datorită politicilor defectuoase de prevenție. Administrația locală a neglijat în anii anteriori să reducă riscul, printr-o abordare minimalistă a folosirii „arderilor controlate”. Această metodă permite focului să ardă într-un mod controlat, pentru a împiedica incendii ulterioare de proporţii. Astfel de incendii mici sunt provocate în afara sezonului prielnic marilor incendii de tufăriş. Focurile controlate înaintează încet, ard cu flacără mică şi îndepărtează stratul de plante uscate fără să distrugă copacii. În general ele se sting odată cu lăsarea serii. Populația aborigenă practică o agricultură care presupune curăţarea pământului cu ajutorul focului de surcele și folosește această metodă de prevenție din timpuri imemoriale.

Scopul arderii controlate este acela de a proteja viaţa şi bunurile materiale, precum şi de a păstra diversitatea plantelor şi animalelor indigene. Arderea controlată împiedică răspândirea rapidă a unor specii de buruieni și contribuie totodată la păstrarea diversităţii habitatelor necesare conservării faunei locale. După ardere solul este bogat în substanţe nutritive, de felul azotului şi fosforului. Focul permite să se elibereze substanţele nutritive din stratul de frunze uscate şi să ajungă mai mult soare la sol, creând un mediu ideal în care să prindă rădăcini noi plante. Fumul contribuie la germinarea seminţelor; acacia, de exemplu, se înmulţeşte şi prosperă după un incendiu.

Focurile controlate au și beneficiul de a crea, în jurul clădirilor și gospodăriilor, zone tampon care împiedică extinderea unui incendiu serios și astfel protejează viața oamenilor și proprietatea.

Din păcate guvernările ulterioare nu au implementat recomandarea lui Packman, de folosire mai frecventă a acestui procedeu, datorită opoziției constante din partea ecologiștilor. Motivul invocat a fost protecția mediului și a biodiversității. Consecința? Mediul și biodiversitatea au fost prezentate pe tavă incendiilor din prezent.

Expunerea de față nu urmărește să minimalizeze impactul incendiilor din Australia. Este o corecție și o așezare într-un ansamblu mai larg. Așa cum își începea odată prelegerile un fost instructor de materialism dialectic – „Tovarăși, ie multe aspecte și nuanțe” – și apoi trecea direct la prezentarea concluziilor oficiale, la fel și presa din prezent: pompează concluzii prestabilite în baza unor informații atent alese, pentru a susține teza de ansamblu. Aici aveți la îndemână „aspecte și nuanțe” mai puțin mediatizate, care pot ajuta la formarea unei înțelegeri proprii asupra nenorocirii actuale.

Vom cunoaște realitatea mult mai bine abia după un timp, când va avea loc examinarea pagubelor și întocmirea de statistici clare și complete. Cel mai potrivit, până atunci, ar fi să ne păstrăm capul pe umeri.

P.S.

În caz că nu știați, sau ați uitat: anul trecut, în vară, s-a topit toată gheața din Groenlanda… de fapt chiar mai mult decât atât. Una câte una se duc toate de râpă… în presă.

0
Partajare
  • 504
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

3 răspunsuri la “Destul! Știm, au murit toate animăluțele din Australia”

Interesant articolul..

Ce nu inteleg este faptul ca mereau se pune problema in acesti termeni: conservator sau progresist, atunci cand nu esti un ecologist, sau proLGBTQ, esti conservator deci retrograd, atunci cand esti progresit, se chema open mind, ( nu contraza la ce) nu exista undeva o moderatie inre conservator progresista… si sa nu se mai ia totul politic…

Br,

Această dihotomie generală progresist/liberal – conservator este cât se poate de reală, asta e situația… pe de altă parte sunt și oameni cu orientare mixtă, de o culoare sau alta funcție de subiect. Ar fi bine să nu mai fie politizat (aproape) totul, dar uite că așa stau lucrurile. Moderația, sau calea de mijloc, pe care o amintești între cele două nu poate exista, datorită unor feluri complet diferite de a vedea lumea. Se pune doar problema care dintre aceste două feluri percepe realitatea mai bine și o intrepretează mai înțelept.

Se vorbește de conservator si așa zis progresism , as zice regresism, pentru ca astea sunt problemele actuale grave. Neo marxiștii așa zis progresiști au niste idei toxice inducând mai ales copiilor ateismul sexualizarea foarte precoce acceptarea unor comportamente deviante cum e cel homosexual , acceptarea unor teorii neștiințifice cum e evoluționismul etc orice ca sa facă din om neom. De aceea se vorbește de acești indivizi, care au acaparat tari întregi cândva democrate, in timpul războiului rece, dar acum ajunse in culmea dictaturii care impune cu forța aceste idei.
Legat de animale s au vehiculat sume uriașe , numai 1 miliard înseamnă mai mult decât ce s a calculat mai sus. Oare nu fugeau acele animale? Cum s a propagat acel foc? Chiar nu au putut fugi cele mari. Cred ca acele cămile puteau sigur sa se deplaseze.
Raman insecte reptile . Se știe ca acele cifre sunt exagerate, iar focul pus de niste ,,voluntari,, care au făcut asta. S a constatat ca aparțineau unor ong uri as zis ecologiste…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *