Categorii
Opinii

Plata egală

Progresul decurge, așa cum le place chiar progresiștilor să spună, din diferențele dintre noi, nu din uniformitate.

Partajare
  • 124
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Vrem plăți egale (Equal pay) – se plâng progresiștii din toată lumea, care acuză că în societatea de astăzi, capitalistă, albii și bărbații ar fi mai bine plătiți decât “celelalte rase” și mai ales “celelalte sexe”, atâtea câte or fi ele.

Vrem premii egale în turneele pentru femei! – revendică Serena Wiliams, campioana de tenis. Vrem și noi bani la fel ca fotbaliștii – se plâng campioanele mondiale de fotbal feminin.

Ok, ok. Ia să vedem cum stau de fapt lucrurile și care ar fi factorul esențial în stabilirea plății corecte…

Povestea nr 1: La o mare firma de IT se întâmplă brusc o pană: cade Rețeaua, toate computerele se sting. Managerul, alarmat, solicită intervenția firmei de reparații, care trimite imediat un tehnician. Ăsta vine, se uită pe la niște servere, găsește un șurub slăbit care întrerupea un contact, îl strânge bine, apoi pune calculatoarele în funcțiune, totul merge perfect. Apoi cere plata: 5000 dolari!
Patronul, indignat de pretul exorbitant, îi cere factură în scris, cu detalii. Firma îi trimite factura ceruta: 10 $ pentru strâns șurubul, 4990$ – știut ce șurub trebuie strâns.

Povestea nr 2: Un om foarte bogat are mulți invitați la masă. În toiul petrecerii se îneacă cu un os de pește și e gata să se sufoce. Alarmați, invitații sună la salvare; însă iată că acolo se află si un medic care intervine rapid și îi scoate osul din gât. Gazda cea bogată, acum liniștită, îi mulțumește doctorului și îl întreabă: Cât tebuie să te plătesc? Medicul îi răspunde: E suficient să îmi dai a zecea parte din suma la care te gândeai când aveai osul de pește în gât!

Să privim ce mai spune și primul manual de capitalism… adică Evanghelia.

În pilda lucrătorilor viei avem ilustrată diferența dintre plata cu ora și plata la rezultat. Modernizând un pic parabola, să presupunem că stăpânul viei avea de livrat recolta de struguri către un beneficiar, iar la ora 6 seara sosesc camioanele să o încarce.
De dimineață patronul a angajat niște băieți, promițându-le 100 dolari pe zi. Numai că iată, a fost o zi călduroasă, iar angajați au lucrat în ritmul unei zile de vară: mai o poveste, mai un banc, mai o pauză de masă. Iar recolta de struguri nu e strânsă nici pe departe.
Pe la ora 5 stăpânul intră în panică, văzând cât mai e de lucru, așa că angajează de urgență o trupa de șoc și le promite 100 dolari la fiecare, cu condiția să termine toată treaba într-o oră. Noii sosiți lucrează ca apucații și termină la timp. Camioanele sosesc, marfa se încarcă. Când vine momentul plății primii angajați se smiorcăie – păi nu e corect să îi plătești și pe ceilalți ca pe noi – tot 100 de dolari! Au lucrat doar o oră, noi am stat toata ziua în arșița soarelui… Stăpânul e nedrept!
Serios?
Nu, stăpânul are dreptate. Sistemul de plată cu ora presupune implicit că o ora petrecută la lucru ar avea aceeași valoare, indiferent de intesitatea și calitatea muncii. Dar dacă muncitorul lucrează încet și prost, ora respectiva nu generează valoare. Stăpânul a procedat corect! Nu toți lucrătorii fac treaba la fel!

Dacă nu mă credeți – mai avem o pildă! Faimoasa pildă a talanților. Stăpânul, înainte de a pleca în străinătate, împarte “asset”-urile companiei: unul primește cinci talanți, altul doi, altul unul. De ce credeți că procedeaza astfel?
Pentru că stăpânul își cunoaște bine oamenii, știe perfect capacitatea, talentul și hărnicia fiecăruia. Știe că primul are multa experiența, nu poate sta locului și va lucra cu eficiența maximă. Stăpânul îi știe bine si pe ceilalți doi – al doilea e un băiat capabil, dar nu la fel de experimentat ca primul, iar ultimul e cam fricos și mai lent in mișcări… De aceea, când stăpânul se întoarce și constată rezultatele, îi dă tot primului talantul recuperat de la cel leneș – celui ce avea deja acum zece pe cap.

Americanii au o vorbă, care trebuie să fi fost inspirată de pilda talanților: dacă vrei să rezolvi o problemă, dă-o unui om ocupat. Omul ocupat știe să își drămuiască timpul și nu-l risipește, cel obișnuit să lenevească nu. Pentru că pentru unul capabil să se descurce cu zece probleme, încă una nu înseamnă mare lucru, e doar o creștere de 10%. Pentru cel leneș și incapabil o problemă în plus este o povară infinită.

Așadar, domnilor si doamnelor, care este principiul corect de plată? Cel egalitarist? Sunt toți oamenii la fel? Merităm cu toții aceeași plată? Suntem toți la fel de buni instalatori, electricieni, scriitori, profesori, chimiști, afaceriști, tenismani?

Este o oră de lucru a lui Bill Gates sau Elon Musk egală ca valoare cu ora unui patron de restaurant? Sau cu ora unuia care stă acasă pe ajutor social și privește manele la TV toată ziulica?
Este o oră de comedie a lui Chaplin sau Louis de Funes egală cu bancurile răsuflate și vulgare ale unui stand up comedy de cartier? Este o oră de tenis al Simonei Halep la fel de interesantă ca aceea dintre doi prieteni de pahar in Parcul Tineretului?
Nici cărțile nu se evaluează la kilogram sau la metru. 100 grame din cărțile lui Shakespeare nu au aceeași valoare cu 100 grame dintr-un ziar de scandal.

Egalitatea plății bazată pe criterii sociale nu are nici un sens. Criteriile plății echitabile nu au de fapt nimic de-a face cu acestea. Nu pentru că femeile sau asiaticii sau africanii nu ar merită bani mulți. Nu sexul sau culoarea sau religia unui om fac diferența, ci seriozitatea, competența și, în cele din urmă, valoarea și rezultatul muncii. Gradul de urgență, competența intervenției, eficacitatea rezultatului, banii clienților sunt factorii care determină în cele din urmă valoarea corectă a plății.

Plata cu ora are limitările ei pe care le-am văzut, la fel și plata bazată pe sex sau rasă. De ce un manechin bărbat este plătit de 10 ori mai puțin decât un manechin femeie? Pentru că moda este un domeniu în care femeile excelează și de care femeile sunt pasionate. De ce fotbalul sau boxul sunt plătite mai bine la bărbați? Pentru că bărbații sunt mult mai atrași de competiție. De ce majoritatea echipelor de baschet profesioniste sunt dominate de jucătorii de culoare? De ce la ping-pong domină asiaticii? E oare discriminare?

Nicidecum. Este natura în plină acțiune. Natura ne-a făcut diferiți în gusturi și talente și aptitudini și nici un criteriu social, artificial introdus, nu va putea corecta vreodată această “inegalitate”. Și este bine așa, pentru că progresul decurge, așa cum le place chiar progresiștilor să spună, din diferențele dintre noi, nu din uniformitate.

0
Partajare
  • 124
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Gabriel Purcăruș

De Gabriel Purcăruș

Gabriel Purcarus este absolvent al facultatii de Fizica din Bucuresti si Meteorologie din Montreal, scriitor, jurnalist si fost candidat conservator in alegerile federale canadiene.

Un răspuns la “Plata egală”

Bune observații de reținut competenta capacitatea randamentul si nu sexul culoarea decid valoarea muncii…
Femeile de azi de la noi sunt cele mai favorizate, pt ca exista meserii cam pentru ele. Cel pt bărbați erau înainte de 89, acum fac asta in alte țări.

Astăzi femeile sunt cele mai căutate in meserii de economiști contabili bucătari medici profesori infirmiere asistente medicale. Cam in orice sunt ele , unde e ceva strict pt bărbați. Puține si aici iar tine de pasiune pt IT unele sporturi deci nici vorba de discriminare ci de alegere de preferință pt o meserie

Ideea ca sunt plătite mai puțin e o minciuna sfruntata, pe statele de plată la aceeași meserie sunt plătite absolut la fel.
Apropo si de alegeri de ce nu ,,aveau drept ,, de vot femeile?
Pt ca habar nu aveau de politica când își vedeau doar de pălării si rochii. Ce sa știe despre ,,politică, si de aici nu aveau nici interes sa si dea cu o părere, la fel cum vedem azi ,,interesul,, pt fotbal. Pot fi întrebate ele ce atacant ar trebui sau cum s a comportat fundașul… Nu le interesează deloc nici sa se uite, chiar dacă e o finala unde e romania…
Ce rol ar avea ele daca s ar vota ceva legat de fotbal?
S ar duce cumva acolo?
Nu pt ca nu ar știi nimic din ce se întâmpla si nici nu le ar interesa. Deci nu erau discriminate ci nu le interesa pe ele.
Mai exista si riscul de a vota aiurea cu un figurant îmbrăcat bine si mare escroc… Deci nu era discriminare ci lipsa de interes din partea lor, ceea ce de fapt nu e nici o problema, nici bărbații nu sunt interesați cum se tricotează si nu înseamnă asta ca ar fi discriminați daca nu li se cere părerea.
Legat de fotbal nici pe mine nu ma intereseaza, chiar îmi pare bine ca am scăpat de exagerările si laudele tâmpite care monopolizau mințile atâtora.
Neo marxismul de azi face mult rău si a acaparat mințile multora din occident si asta nu e bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *