Nu te însura cu o feministă

0
Limbaj corporal diferit la bărbat și femeie

Am un prieten, bărbat și mândru progresist, care s-a însurat cu o feministă în urmă cu câțiva ani. Ea i-a cerut să preia numele ei de familie. În cele din urmă nu s-a întâmplat așa, dar prietenul meu a luat serios în considerare această variantă.

Mi-am amintit de el când am citit un articol recent cu titlul „El a spus ‘da’! De ce nu îi cer în căsătorie mai multe femei pe prietenii lor?” și după ce am dat peste această reclamă pe Booking.com, în care o femeie cere un bărbat în căsătorie.

Ambele sunt exemple de respingere a tradiției în numele egalității sexuale. Când vine vorba de dragoste și căsătorie cuplurile se încadrează, de obicei, într-unul din două grupuri: cei care îmbrățișează tradiția și cei care o resping. Cei din al doilea grup cred că rolurile sexuale convenționale plasează femeile într-o poziție inferioară și caută de aceea „egalizarea” între bărbați și femei, sau interschimbarea, pentru a remedia această presupusă problemă.

Cu alte cuvinte sunt feminiști.

Oricine intră în căsătorie având impresia că această instituție este opresivă pentru femei nu va avea o căsătorie reușită. Atitudinea sau concepțiile dumneavoastră față de orice, dar mai ales față de căsătorie, vor determina succesul sau eșecul în ceea ce întreprindeți.

Relația cu cineva de sex opus este sortită eșecului dacă aveți impresia că rolurile sexuale sunt un produs al patriarhatului, elaborate pentru a submina femeile, mai degrabă decât ceea ce sunt în realitate: un produs al diferențelor biologice dintre sexe. O căsătorie de succes necesită o înțelegere profundă a naturii masculine și feminine.

O căsătorie puternică este de fapt determinată de inegalitatea sexuală, sau de cât de mult se manifestă diferențele dintr parteneri. Din păcate multe cupluri nu își dau seama de acest lucru decât mai târziu, odată cu venirea copiilor pe lume. Aceasta deoarece, dacă eliminăm procrearea din imaginea de ansamblu, bărbații și femeile trăiesc într-adevăr vieți foarte asemănătoare și astfel par „egali”, sau identici. Însă, odată ce devin părinți, diferențele dintre cele două sexe devin evidente.

Aproape fiecare dintre clienții pe care îi consiliez a deprins această lecție în urma unor experiențe personale foarte dificile. Căsătoriile lor s-au împotmolit în conflict din același motiv: ei credeau în echivalența sexuală și au abordat relația lor din această perspectivă.

Nimeni nu le-a explicat că bărbații și femeile au diferite părți ale corpului dintr-un motiv anume: deoarece sunt concepute pentru a se potrivi și completa ca două bucăți dintr-un joc de puzzle. Cine dorește ca acest puzzle să funcționeze și în afara dormitorului trebuie să știe cum gândește sexul opus și de ce se comportă într-un anume fel. Mintea unui bărbat și mintea unei femei sunt la fel de diferite ca organele lor genitale.

Polaritatea într-o relație este motorul care o face să avanseze. Energia masculină cucerește și cugetează – îi place să facă lucruri. Energia feminină cultivă și exteriorizează – îi place să vorbească și să simtă. Acesta este motivul pentru care energia feminină este receptorul energiei masculine. De aceea bărbații sunt aceia care de obicei inițiază o relație și cer o femeie în căsătorie, și nu invers. Bărbatul acționează iar femela răspunde.

Atunci când rolurile sunt inversate totul se destramă. Da, majoritatea cuplurilor sunt maleabile când vine vorba despre problemele legate de muncă și familie – unele responsabilități se suprapun și acest lucru este inevitabil, chiar de dorit. Dar cu cât bărbații și femeile se îndepărtează mai mult de miezul lor masculin și feminin, cu atât mai greu va fi ca relația dintre ei să funcționeze.

Egalitatea sexuală insistă asupra faptului că nu contează cine face ce anume, dar de fapt contează. Nu este o coincidență faptul că prietenul meu care aproape luase numele de familie al soției este acum divorțat – am prevăzut acest lucru. Iar pentru bietul prinț Harry, a cărui soție este atât de excitată de feminism încât a ajuns să se entuziasmeze la ideea că aderența la feminism începe înainte de naștere, în pântec, este doar o chestiune de timp până la finalul nefericit.

Acești oameni sunt într-o luptă cu natura umană și așa ceva nu se termină niciodată bine. Bărbații și femeile nu trebuie să gândească și să se comporte la fel pentru a fi egali în valoare; ei nu au nevoie decât să lucreze împreună spre același obiectiv, folosind puterile, temperamentele și dorințele lor diferite. Obligându-i pe bărbați și femei să încapă în aceeași cutie, pentru a bifa deziderate politice, când de fapt ei trag în mod firesc să meargă în direcții diferite, îi va separa de fapt în viața reală.

Poate dura zece ani sau mai mulți, dar fiți siguri că separarea îi așteaptă la capăt de drum.

Suzanne Venker


În original icon-caret-right Never marry a feminist

O femeie a telefonat în noiembrie 2018 la emisiunea “Male/Female Hour” găzduită de Dennis Prager și i-a povestit istoria personală.

A doua oră a emisiunii mele naționale de radio din fiecare miercuri este intitulată “Male/Female Hour”. Cu câteva săptămâni în urmă a sunat o femeie, pe nume Jennifer.

Din motive de spațiu am scurtat oarecum comentariile ei, dar fiecare tânără ar trebui să le citească. A spus următoarele:

Dennis, vreau să trec direct la subiect. Am 50 de ani și am absolvit patru studii universitare. Am fost crescută de o mamă feministă, fără tată în casă. Mama mi-a spus să obțin o educație la nivelul maxim, astfel încât să pot ieși în lume și să câștig mulți bani. Și acesta este calea pe care am urmat-o. Fac bani adecvați. Nu fac bani gârlă, dar destul pentru a-mi susține propria gospodărie.

Vreau să le spun femeilor în vârstă de 20 de ani: nu urmați calea pe care am urmat-o eu. Vă veți îndrepta către o viață de singurătate. Toate prietenele voastre se vor căsători și vor avea copii, iar voi veți munci pentru a concura în lume. Ceea ce veți face va fi să concurați cu bărbații, dar bărbaților nu le plac concurentele. Bărbații își doresc o parteneră. A trebuit să ajung până la vârsta de aproape 40 de ani ca să înțeleg acest lucru.

Iar când ai propria gospodărie și îți plătești singură toate facturile nu mai poți poți părăsi această cale, deoarece acum trebuie să câștigi bani pentru a-ți plăti facturile. Este greu să-ți găsești un partener când ai 40 și ceva de ani, deoarece începi să-ți pierzi încrederea de sine în ceea ce privește aspectul tău, corpul tău. Nu este deloc la fel ca la 20 de ani. Încerci să faci tot ce poți pentru a duce o viață împlinită. Eu am pisici și câini. Dar te simți tare singură când vezi că prietenii tăi au copii, pleacă în vacanțe, planifică viața copiilor lor și tu nu faci nimic serile, decât să te întorci acasă la pisici și câini. Nu doresc ca alte femei să facă ceea ce am făcut eu.

Am întrebat: „V-a fost greu să vă decideți să vorbiți?”

Ea a răspuns:

Mi-a fost. Vreau să rămân anonimă pentru că nu doresc ca oamenii pe care îi știu să-mi cunoască sentimentele adevărate, mai ales deoarece mă port ca și cum „Cariera mea este totul. Îmi place să lucrez”. Dar pentru mine este o minciună, în interiorul meu. Este regretabil. Când mi-am dat seama de acest lucru era prea târziu. Alteori nu mai știu dacă este prea târziu și aș dori să găsesc pe cineva cu care să plec în vacanță.

Când îmbătrânești și trăiești singură începi să ai alte preocupări. Cine te va duce la programările medicale? Dacă pățești ceva nu există niciun alt venit care să te ajute. Acestea sunt lucruri pe care nu le înțelegi la 20 de ani, deoarece nu crezi că vei îmbătrâni vreodată și că vei avea probleme de sănătate.

Acum, vreau nu vreau, trebuie să merg la muncă în fiecare zi. Zâmbesc de parcă mi-ar plăcea, dar este foarte dureros să nu planifici vacanța cu cineva. Este dureros să nu ai o cină de Ziua Recunoștinței împreună cu cineva. Stai singură acasă și nu faci nimic. Eu evit acum prietenii mei care au copii, pentru că nu mai am nimic în comun cu ei.

Cineva m-a întrebat recent: „De ce ai rămas singură și n-ai avut niciodată copii?” Există răspunsuri, cum ar fi: pentru că am fost spălată pe creier de mama mea ca să adopt această cale în viață. Dar este greu și rușinos să le spun oamenilor un altfel de răspuns: „Nu știu. Într-o bună zi m-am trezit că am rămas fără timp.”

Nu există un răspuns bun pentru această întrebare, decât: „Am fost programată să intru în câmpul muncii, să concurez cu bărbații și să câștig bani.” Se zice că aceasta ar fi o viață de împliniri. Dar acest lucru mi l-a spus mama mea, o feministă divorțată care își ura soțul – pe tatăl meu.

Ea a încercat să mă îndrume pe ceea ce credea că este calea cea bună, dar feminismul este o minciună. Acest lucru vreau să fie știut de toate femeile.

Eu nu mi-am dat seama de acest lucru decât târziu în viață. Vreau să le spun femeilor: găsiți pe cineva până la vârsta de 30 ani. Atunci sunteți încă foarte drăguțe. Atunci sunteți încă suficient de înțelegătoare și binevoitoare pentru a rezolva problemele pe care le întâmpinați cu cineva. La 50 de ani este mai greu, după ce ai trăit mult timp singură, să faci compromisuri cu cineva. Să ai pe cineva în casă și fiecare lucru mic legat de el să te enerveze, pentru că ești atât de obișnuită să fii singură. Așa ceva este greu de evitat și de aceea nu faceți ceea ce am făcut eu. Găsiți pe cineva la 20 de ani.

Am menționat: „Mă gândesc să transcriu lucrurile pe care le-ați spus și să le transform într-un articol.”

— Fă asta, Dennis. Vreau să ajut pe oricine pot, a încheiat ea.

Dennis Prager


În original icon-caret-right A Middle-Aged Career Woman on the Lies of Feminism She Learned Too Late

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here