Categorii
Opinii

La despărțirea de Paul Goma

Paul Goma a murit la Paris, pe 25 martie. Necroloagele au glosat politicos timp de o zi, dar lecția scriitorului pentru posteritate nu ar trebui uitată. Este mereu actuală.

Partajare
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Paul Goma a fost singurul intelectual cu adevărat dizident din România în perioada comunismului . El nu a ales calea „literaturii de sertar” și a „rezistenței prin cultură” pentru a lupta împotriva comunismului. S-a împotrivit fățiș, a plătit cu ani de închisoare și marginalizare și nu s-a lăsat. De fiecare dată a revenit și și-a reluat, cu obstinație, misiunea vieții sale: de a înfrunta molima tiraniei.

Dintre cei peste 200 de semnatari ai scrisorii sale de solidaritate cu mișcarea Charta ’77 doar unul a fost scriitor, iar acela și-a retras semnătura în urma șantajului Securității. Marea majoritate a semnatarilor nu au fost intelectuali, ci oameni simpli (dintre care zece foști deținuți politici). Intelectualii, la un moment de cotitură al clarității morale și al datoriei față de țară și adevăr, au ales lașitatea și interesele personale.

Toţi vecinii noştri se mişcă, îşi cer drepturile care li se cuvin. Până şi ruşii strigă în gura mare că sunt neliberi, că drepturile le sunt călcate în picioare. Numai noi, românii, tăcem. Şi aşteptăm să ni se dea totul de-a gata. Românii noştri se gândesc numai la ceea ce vor pierde dacă va afla Securitatea. Nu se gândesc la ceea ce vor câştiga în ciuda Securităţii. Un cunoscut, un „…escu” pur sânge, m-a jignit de moarte. Şi nu numai pe mine. Ştiţi ce mi-a zis? Zice: „Domnule, dumneata te agiţi într-un fel anume şi vrei să faci anume chestii care nu sunt specifice românului. Deci, nu eşti român”. Cum, zic atins la tricolor – e adevărat bunicul dinspre tată era macedonean – Goma, bunica dinspre mamă grecoaică – Cuza. E adevărat că am şi ceva sânge polonez. Dar ce contează sângele, care apă nu se face? Contează că eu sunt român pentru că m-am născut în România, în judeţul Orhei, pentru că limba mea maternă este româna, pentru că pe bunicul dinspre mamă îl cheamă Popescu şi pentru că închisorile le-am făcut aici, pe şi sub pământul patriei mele iubite.

Fragment din scrisoarea adresată de Paul Goma lui Nicolae Ceaușescu

I s-ar putea reproșa înscrierea din august 1968 în partidul comunist, după invazia Cehoslovaciei de către URSS, când scriitorul este impresionat de refuzul lui Ceaușescu de a se alătura forțelor Pactului de la Varșovia și anunță că dorește să se înroleze în gărzile patriotice, pentru a participa la apărarea țării în cazul unui eventual atac sovietic. I se spune că nu se poate înrola decât dacă se înscrie în PCR, iar el acceptă. Sau poate fi privit cel puțin cu scepticism datorită unor observații târzii, interpretate ca antisemite, atunci când scrie despre evenimentele din 28 iunie – 3 iulie 1940 din Basarabia și îi acuză pe localnicii evrei de pactizare masivă cu rușii împotriva românilor, în urma anexării provinciei de către sovietici. Goma își însușește criticile în edițiile ulterioare ale eseului, revine cu mai multe surse de documentare și renunță la aproximări generice.

Într-o lume maculată din temelii Goma nu a fost un sfânt, dar a avut curaj și integritate cât pentru toți confrații de breaslă care s-au perindat sub comunism. A fost cel mai exemplar intelectual român din secolul trecut. Aduceți-vă aminte de fotografia celebră a chinezului din piața Tienanmen, care singur pe o stradă pustie ține piept unei coloane de tancuri și nu o lasă să treacă mai departe. Goma a făcut în esență acest lucru timp de o viață.

Paul Goma ar trebui studiat la școală, la disciplina de patriotism și civism. El este un exemplu rar din istoria noastră recentă, care ar trebui inclus într-o pedagogie a libertății. Nu pervertirea copiilor și tinerilor ar trebui să fie prioritare, așa cum se străduie în prezent să impună comunismul sexual, ci formarea de conștiințe și caractere.

0
Partajare
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *