Categorii
Opinii

Cronica Mondenă într-o vizită de lucru în ținutul autonom Antifa din San Francisco

Corespondență de la trimisul nostru în San Francisco Liber.

Partajare
  • 288
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

După ce a auzit despre înființarea ținutului autonom al oprimaților indiferent de culoare, sex, origine și altele, corespondentul nostru din State s-a deplasat de urgență la San Francisco. Și-a pus o floare în păr, așa cum e tradiția pentru nou-sosiții în acest oraș, și s-a înființat la baricada de verificare din strada Revoluției. A fost întâmpinat de un bărbat înalt cu un AKM-47 la pieptu-i demn. „Ho! Ăla cu floarea soarelui în urechi, parola!” Era puțin înainte de miezul nopții și întuneric de abia se deslușea om de plantă. „Tavariș revoluționar, nu trage! Eu rodnoi brat! Kollega, eu frățior la tine! Înșetișor, tavariș!” L-ați recunoscut, corespondentul nostru din State nu e nimeni altul decît Vitalie Sprînceană, îndrăgitul specialist de la Radio Europa Liberă Moldova. Dar mai bine să-l lăsăm pe dânsul să povestească.

Eu cînd mă spăriu mi se fași foami. Am scos un dumicat de chisăliță din rucsăcel, iar omul cela mi l-a smuls din mînă și a-nceput să-nfulece cu poftă. Mi-a povestit cum au rămas ei fără mîncare, după ce noua conducere a dat cetățenie la toți cei fără adăpost oploșiți în țărișoara lor cea nouă. Într-o noapte au furat toate proviziile și au fugit într-un cartier capitalistic cîteva străzi mai la vest. M-a întrebat de unde vin și după ce am chibzuit oleacă i-am zis că vin din România, să duc vești bune înapoi pentru camarazii de acasă. România e o țară prea capitalistă pentru gustul meu, dar cine să fi auzit aici de Moldova, mi-am zis. „România?! Dar mai avem cîțiva! Unul a venit chiar ieri, de la Bruxelles. Hai să te duc undeva să dormi și poți să-i vezi mîine dimineață.” Cînd am ajuns s-a uitat bărbătește în ochii mei și a întrebat: „Mai ai ceva de mîncare? Dar să fie organic și fără E-uri. Fără carne, dextroză, maltoză, grăsimi, modificări genetice, coloranți artificiali și să nu crească glicemia, tensiunea și colesterolul. Noi am abolit mîncarea nesănătoasă!” Mai aveam niște barabuli bătușiți.

A doua zi m-au condus la întîlnirea cu oaspetele misterios de la Bruxelles. Am trecut pe lîngă un tăpșan acoperit cu o folie de plastic, peste care era turnat pămînt de flori. „Aici e cooperativa noastră agricolă de producție”, mi-a spus, cu mîndrie, ghidul care mă însoțea. „Curînd vom avea tot ce ne trebuie de mîncare, ne așteptăm ca în două-trei zile să culegem prima recoltă de kale și arugula.” Cîțiva plantau, iar o grăsană tatuată le făcea poze cu telefonul și îi strunea, de pe margine, pe cei neîndemînateci: „Cu verdele-n sus, cu verdele-n sus!” „Ea este Theylaahh, specialistul nostru de agricultură transgender”, mi-a explicat ghidul. Ne-am reluat drumul și, cînd l-am văzut, am fost pătruns de bucurie. Era chiar domnul Mucian Mioloș.

—Bună ziua Excelență, ce surpriză!
—Bună ziua, Vitalie!
—Nu se poate, ați auzit de mine?!
Însoțitorul meu ne privea nedumerit, dar s-a luminat brusc:
—Pe Mooch îl căutai?! De ce n-ai zis așa de la început? He’s the man!
„Tu peux partir maintenant” i-a grăit Excelența Sa și am rămas doar noi doi.
—Zi-mi Muci [așa pronunță dînsul Mooch]. Nu vreau să se afle cine sunt, mă aflu aici într-o misiune de mare importanță.
N-am îndrăznit să mai zic pîs sau mîs. Excelența Sa a continuat, gânditor și îngrijorat:
—Ne aflăm într-un moment istoric. Dacă reușesc negocierile pentru care am fost trimis, atunci zilele lui Trump sînt numărate! Iată despre ce este vorba: Uniunea Europeană e dispusă să acorde ținutului autonom Antifa recunoașterea în capacitate de stat independent și suveran, dar cu condiția aderării imediate la UE. Am promis și un pod aerian umanitar de urgență, ca să parașutăm alimente bio și vegane. Ei cer în schimb salariu minim garantat pe viață, pentru toată lumea de aici. Zece mii de euro pe lună. Asta nu e o problemă, dar mai cer și două locuri de comisar european, dintre care unul pentru Theylaahh. Ursula [von der Leyen, nota redacției] nu vrea, se plînge că numai Theylaahh ar ocupa două locuri la masa consiliului european… Șiii ceee daaacă?!
Excelența Sa abia își înfrîna lacrimile. A făcut o pauză lungă și mi-a cuprins gîtul, ca într-o menghină, cu palmele sale delicate.
—Îți dai seama ce ocazie s-a ivit? Uniunea Europeană în America! Azi maghernița asta, mîine întreg orașul, apoi Los Angeles și Hollywood. Toată California în UE! New York mi-a trimis ieri email, ne așteaptă cu brațele deschise! Pînă la sfîrșitul anului eliberăm toată țara de nazism și bigotism. America în Uniunea Europeană!
S-a oprit brusc și a privit un timp în gol. Apoi a plecat agale, ca un John Wayne de două ori mai mic, dar cu nimic mai puțin inimos.

Nu mă puteam desprinde din gînduri cînd apăru ciolovecul din prima noapte, să mă conducă spre ieșire. Pe drum mi-a povestit despre alt român aciuat pe acolo. Când l-au văzut pentru prima oară și l-au auzit vorbind l-au poreclit „Shithead” pe loc. S-au milostivit de el și i-au zis „Doctor Shithead” abia după ce s-a jurat că este cel mai deștept om din țara sa. Le-a povestit că de fapt strămoșii lui au fost negri nativi din România, care erau atât de asupriți încât au început să se albească de-a lungul timpului, de frică. Așa a ajuns el să se nască alb, dar știe că nu este altceva decât un negru vopsit căruia exploatatorii i-au răpit culoarea naturală. „Uite-l aici, îl cunoști?” și-mi arătă un afiș lipit pe o vitrină. L-am recunoscut lesne, doar era Andrei Aramitru, prietenul meu drag de pe Facebook. „Ține un seminar de negritudine pentru albi, la universitatea populară. E chiar peste drum, unde era sediul de poliție. Vrei să-l vezi?” Eram nesigur, cînd deodată mă păli un gînd. Ce-ar fi dacă…

Aici se întrerupe corespondența de la trimisul nostru. Pentru un timp nu am mai auzit nimic despre el, pînă cînd Radio Europa Liberă Moldova a confirmat faptul că Vitalie a rămas definitiv în ținutul autonom Antifa din San Francisco. Predă și el la universitatea populară, un curs despre indigenismul moldovean înfrățit cu populațiile precolumbiene la vest de rîul Sacramento. A făcut o schimbare de sex și a fost primit membru onorific în tribul Tsnungwe de indieni nativi din nord-vestul Californiei.

După închiderea ediției

Tovarășa Theylaahh a citit cu plăcere reportajul nostru și ne-a trimis următoarea înregistrare, împreună cu un mesaj mobilizator: „Am inaugurat a doua cooperativă agricolă de producție din comunitatea noastră de revoluționari. În curînd vom deveni grînarul orașului San Francisco. Trăiască și înflorească! Oamenii muncii, însuflețiți de indicațiile prețioase ale conducerii mele, s-au mobilizat exemplar!”

7+
Partajare
  • 288
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Eu mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *