Categorii
Opinii

Planuri comuniste pentru SUA

Ceea ce părea până nu demult un subiect de ficțiune politică – insurecție comunistă în SUA – s-a transformat în acțiune politică. Deceniile de infiltrare a minților și instituțiilor s-au transformat din șuvoaie, ici și colo, într-o cascadă revoluționară.

Partajare
  • 2.1K
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

În iulie 2013 am publicat la ILD un articol, acompaniat de o prelegere filmată în 1969, despre infiltrarea comunistă în America. Concret, punct cu punct. Atunci era o documentare cu caracter de avertisment. Acum, cu ocazia înflăcărării insurecționale (la propriu) a asaltului din stradă coordonat de Antifa și Black Lives Matter, a devenit o documentare a realității imediate.

Ceea ce părea până nu demult un subiect de ficțiune politică – insurecție comunistă în SUA – s-a transformat în acțiune politică. Deceniile de infiltrare a minților și instituțiilor s-au transformat din șuvoaie, ici și colo, într-o cascadă revoluționară.

icon-circle-o  icon-circle-o  icon-circle-o

Vă propun vizionarea unei înregistrări filmate din aprilie 1969. Înregistrarea durează aproximativ 75 de minute, nu este subtitrată în română, dar coloana sonoră este clară, iar pronunțarea în engleză cât se poate de inteligibilă. Fac aceste precizări deoarece orice material într-o limbă străină, peste o anumită durată, are tendința de a descuraja, iar acesta e un material lung. Însă, în acest caz, conținutul este cât se poate de instructiv. Cred că se merită efortul unei vizionări până la capăt.

O prezentare sumară. Este vorba despre o prelegere ținută de G. Edward Griffin (cel care ulterior, în 1984, avea să realizeze interviul cu Iuri Bezmenov) în fața unei audiențe restrânse, iar subiectul constă în expunerea pe larg a strategiei revoluționare leniniste, cu numeroase exemple de punere în practică în Statele Unite și în alte țări. Această legătură dintre teorie și aplicarea ei în cazul particular al celei mai dezvoltate societăți libere din lume, constant exemplificată de Griffin cu exemple disponibile la timpul său, este uluitor de actuală. Nu avem de a face cu un artefact desuet. Strategia leninistă continuă și în prezent.

Griffin avertizează audiența: există două feluri de revoluție proletară, iar modelul urmat în SUA este nonviolent. Din necesitate, deoarece în SUA nu există o „clasă proletară”. Cultura politică și cea populară, dinamismul social și al vieții economice, integrarea populației în etosul excepționalismului american, spațiul vast cuplat cu libertatea garantată a cetățeanului și individualismul rezistent la chemarea de sirenă a colectivismului resentimentar, patriotismul și sentimentul puternic de atașament față de comunitățile mici dezvoltate organic de jos în sus, toate acestea sunt neprielnice pentru întruparea și punerea în mișcare a fantasmei marxist-leniniste.

Dar aceasta nu înseamnă că nomenclatorul de clasă nu are sens. Nu există? Poate fi creat.

În această direcție se încadrează revoluția proletară americană. Este pașnică și înaintează ferm – chiar dacă sinuos, cu pași mici și sub radar. Este vorba despre tranziția lentă, dar consecventă, către marxismul instaurat democratic, la cabina de vot, și adoptat pe scară largă, pe nesimțite, prin introducerea și normalizarea conceptelor marxiste în cultura populară, mascate de un verbiaj racordat la ecouri ce răsună pozitiv în mentalul colectiv american: drepturi civile, egalitate, împlinirea unei uniuni politico-sociale mai drepte, acordarea de șanse sporite oricui și în orice sens, apelul la continuarea misiunii de pionierat (dar de această dată pe alte planuri) care a format națiunea în perioada inițială de expansiune și (auto)descoperire.

Cum se realizează această insinuare? Prin fracturarea societății. Astfel se pot crea nu una, ci mai multe „clase de proletari”. Griffin expune tactica presiunilor de sus și a presiunilor de jos. Este o buclă cu circuit de autoalimentare. De jos vin cerințe imperioase ale „societății civile” (diverse grupări nereprezentative, dar zgomotoase și bine finanțate), eventual au loc manifestații si demonstrații „de adeziune” și „protest”. Sus politicienii iau notă grabnică, iar comisii parlamentare sau guvernamentale de analiză propun îndreptarea situației în studii care demonstrează că da, cerințele X sau Y trebuie să fie satisfăcute într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, deoarece… și aici sunt reciclate punctele ideologice „de jos”, dar într-un înveliș al necesității „științifice”, sau al „progresului”. La mijloc este prinsă majoritatea, care privește sus și jos și are impresia că-i firavă, neadecvată și nesimțitoare la „forțele istorice”. Desigur inevitabile și nerăbdătoare să propulseze societatea pe noi culmi… de una sau alta, după cum cere momentul. Ce să faci când ești prins la mijloc, iar urgența nedreptăților la zi te copleșește? Votezi pentru, sau consimți tacit. Apoi urmează o lună sau un an de repaus, până la următoarea criză care se cere imperios rezolvată.

Vă propun și o grilă de validare. În arhiva bibliotecii Congresului american se află o enumerare a obiectivelor Partidului Comunist American, realizată în anul 1963 de către deputatul A. S. Herlong. Lista este preluată din cartea The Naked Communist, publicată în 1958 de către W. Cleon Skousen. Reproduc lista aproape în întregime mai jos, cu accentuarea acelor puncte pe care vă invit să le apreciați în ce privește evoluția de la data publicării și până în prezent.

S-a realizat progres, sau nu?

3. Creați iluzia că dezarmarea totală din partea Statele Unite ar fi o demonstrație de forță morală.

4. Permiteți liberul schimb comercial între toate națiunile, indiferent de afilierea la comunism și indiferent dacă bunurile obținute ar putea fi folosite sau nu pentru război.

5. Extinderea împrumuturilor pe termen lung către Rusia și sateliților sovietici.

6. Oferirea de ajutor american tuturor națiunilor, indiferent dacă se află sub dominație comunistă sau nu.

7. Acordarea de recunoaștere Chinei Roșii. Admiterea Chinei Roșii în ONU.

8. Înființarea Germaniei de Est și de Vest ca state separate, în ciuda promisiunii lui Hrușciov din 1955, de a soluționa problema germană prin alegeri libere sub supravegherea ONU.

9. Prelungirea conferințelor pentru interzicerea testelor atomice, deoarece Statele Unite au acceptat să suspende testele atâta timp cât negocierile sunt în desfășurare.

10. Promovarea tuturor sateliților sovietici prin reprezentare individuală la ONU.

11. Promovarea ONU ca singură speranță pentru omenire. Dacă statutul său va fi rescris, cereți să fie înființat ca guvern unic, cu forțe armate independente.

12. Rezistați oricărei încercări de a scoate partidul comunist în afara legii.

13. Renunțați la orice jurământ de loialitate.

14. Continuați să oferiți acces Rusiei la Oficiul de Brevete din SUA.

15. Capturați unul sau ambele partide politice din Statele Unite.

16. Folosiți deciziile tehnice ale instanțelor de judecată pentru a slăbi instituțiile americane de bază, afirmând că activitățile lor încalcă drepturile civile.

17. Obțineți controlul școlilor. Folosiți-le drept curele de transmisie pentru socialism și propagandă comunistă. Slăbiți programa școlară. Obțineți controlul asociațiilor de profesori. Puneți în manuale punctele de vedere ale partidului comunist.

18. Obțineți controlul tuturor ziarelor studențești.

19. Folosiți revoltele studenților pentru a promova proteste publice împotriva programelor sau organizațiilor care sunt sub atac comunist.

20. Infiltrați presa. Obțineți controlul asupra rubricilor de recenzie de carte, de redactare a editorialelor și asupra pozițiilor de decizie în ce privește politica editorială.

21. Câștigarea controlului pozițiilor cheie în radio, TV și cimatografie.

22. Continuarea discreditării culturii americane, prin degradarea tuturor formelor de exprimare artistică. Unei celule comuniste americane i s-s cerut „să elimine toate sculpturile bune din parcuri și clădiri, înlocuindu-le cu forme diforme, penibile și lipsite de sens”.

23. Stabilirea controlului asupra criticilor de artă și directorilor de muzee ​​de artă. „Planul nostru este de a promova urâțenia, arta respingătoare și lipsită de sens”.

24. Eliminarea tuturor legilor care reglementează obscenitatea, numindu-le „cenzură” și o încălcare a libertății de exprimare și a presei libere.

25. Distrugerea standardelor culturale ale moralității, prin promovarea pornografiei și obscenității în cărți, reviste, filme, la radio și TV.

26. Prezentarea homosexualității, a degenerării și promiscuității ca fiind „normală, naturală, sănătoasă”.

27. Infiltrarea în biserici și înlocuirea religiei revelate cu religia „socială”. Discreditarea Bibliei și sublinierea necesității unei maturități intelectuale care nu are nevoie de „cârja religioasă”.

28. Eliminarea rugăciunii sau a oricărei forme de exprimare religioasă în școli, pe motiv că încalcă principiul „separării între biserică și stat”.

29. Discreditarea constituției americane, numind-o inadecvată, de modă veche, ruptă de nevoile moderne, o piedică în calea cooperării între națiuni la nivel mondial.

30. Discreditarea părinților fondatori americani. Prezentarea lor drept aristocrați egoiști, care nu aveau nicio preocupare pentru „omul de rând”.

31. Bagatelizarea tuturor formelor de cultură americană și descurajarea predării istoriei americane, pe motiv că este doar o parte minoră a „imaginii de ansamblu”. Accentuarea istoriei ruse, după preluarea puterii de către comuniști.

32. Susținerea mișcărilor socialiste care militează pentru stabilirea unui control centralizat asupra oricărei părți a culturii – educație, agenții sociale, programe de asistență medicală, clinici de sănătate mintală, etc.

33. Eliminarea tuturor legilor sau procedurilor care interferează cu funcționarea aparatului comunist.

34. Eliminarea Comitetului Camerei Reprezentanților care investighează activitățile anti-americane.

35. Discreditarea și, eventual, desființarea FBI. [la ora de față se aplică poliției; nota mea]

36. Infiltrarea și câștigarea controlului asupra mai multor sindicate.

37. Infiltrarea și câștigarea controlului asupra corporațiilor mari.

38. Transferarea unei părți din capacitatea de a efectua arestări de la poliție la agențiile sociale. Tratarea tuturor problemelor de comportament drept tulburări psihice pe care nimeni, în afară de psihiatru, nu le poate înțelege [sau trata].

39. Dominați profesia psihiatrică și folosiți legile privind sănătatea mintală ca mijloc de a obține controlul coercitiv asupra celor care se opun scopurilor comuniste.

40. Discreditați familia ca instituție. Încurajați promiscuitatea și divorțul ușor.

41. Subliniați necesitatea de a crește copiii departe de influența negativă a părinților. Atribuiți prejudecățile, blocajele mentale și înapoierea mentală a copiilor influenței represive a părinților.

42. Creați impresia că violența și insurecția sunt aspecte legitime ale tradiției americane; că studenții și grupurile de interese speciale trebuie să se ridice și să folosească „forța lor unită” pentru a rezolva problemele economice, politice sau sociale. [la ora de față se aplică insurecției Antifa și BLM; nota mea]

43. Răsturnarea tuturor guvernelor coloniale înainte ca populațiile autohtone să fie pregătite pentru autodeterminare.

44. Internaționalizarea Canalului Panama.

The 45 communist goals as read into the Congressional record, 1963

Post Scriptum

După 51 de ani de la conferința lui Griffin, iată un exemplu de succes al punctelor 17 și 42; Patrisse Cullor, una dintre fondatoarele mișcării Black Lives Matter, admite candid: „Noi avem un cadru ideologic… suntem școliți ca marxiști”.

1+
Partajare
  • 2.1K
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

5 răspunsuri la “Planuri comuniste pentru SUA”

Nu sunt planuri,lumea s a săturat de capitalism si de saracie si de dictatura băncilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *