Categorii
Opinii

Instantanee cu Antifa

Colecție de întâmplări recente la protestele din America.

Partajare
  • 170
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Început de iunie. S-a lăsat întunericul și o femeie de culoare este acostată dintr-o mașină, pe o stradă lăturalnică. Dar nu este vorba despre un agațament obișnuit. Cei din automobil sunt Antifa și la ei interesul față de o femeie necunoscută, noaptea, se manifestă altfel: i-au înmânat o cărămidă ca să nu se ducă cu mâna goală la protestul din cartier.

Femeia le dă cărămida înapoi și îi ia la rost: „De ce ați face așa ceva cu ei? [să împartă cărămizi altor negri, aflați mai în spate, în afara câmpului vizual]. Îi faceți să dea de belea! Proștilor! Sunteți niște retardați! … Vorbesc despre acest alb, care dă cărămizi unui grup de negri, ca să arunce cu ele! Le pui viața în primejdie, ar putea să moară!” Altă persoană: „Așteptau acolo ca să dea cărămizi trecătorilor.”

După cum s-a văzut, metoda de împărțire manuală a cărămizilor nu prea este eficientă. De aceea se preferă metoda „șantier în lucru”. Cu o zi înainte de protest se improvizează o zonă de reparații stradale, marcată regulamentar, unde se află o grămadă de cărămizi frumos stivuite. Când are loc protestul Antifascistul dă la o parte gardul care împrejmuiește șantierul în lucru, își face provizia de cărămizi și se încolonează la loc în marșul demonstranților.

Recrutarea necunoscuților are mai mult succes atunci când în loc de cărămizi se oferă bani.

Atenție la începutul înregistrării, când „organizatorul” scoate un teanc de bancnote din buzunar și îl plătește pe tânărul de culoare.

Așadar la Antifa nu este o problemă cu banii, se găsesc în buzunar. Ce-i drept uneori au fost mici neajunsuri, ca în aprilie 2017, când Beverly Hills Antifa se pare că a luat o țeapă. Revoluționarii au organizat un protest, dar Soros nu s-a ținut de promisiune și a omis să-i mai plătească pe antifasciști cu cei 15 dolari pe oră promiși.

Antifa scandează: „George Soros, where’s my money?” Tweetul transmis de Beverly Hills Antifa în aprilie 2017: „Antifa demands George Soros pay us the money he owes. Unite comrades and fight for $15/hour”

Instantaneu din San Francisco: două Antife albe într-un cartier mai de culoare sunt la munca cu sprayul și mâzgălesc un BLM (Black Lives Matter) pe peretele exterior al unei cafenele Starbucks. O femeie de culoare, rezidentă în cartier, le apostrofează: „Să-ți spun ceva: aceasta nu este o negresă, cea care inscripționează BLM… Ascultă! Nu sprayați aici, ca să fie învinovățiți negrii pentru asta. Negrii nu au făcut așa ceva!”

Tot în San Francisco: protestatari noaptea, strânși în fața clădirii unde locuiește London Breed, femeia primar a orașului. Au fost rupte indicatoare stradale, se scandează și sunt trase petarde luminoase în aer. Un lucru nu poate fi sesizat imediat: London Breed este o femeie de culoare, iar protestatarii (printre care se află și Antifa) sunt marea majoritate masculi albi. Scena e reminiscentă de vremurile când Ku Klux Klan ieșea cu torțele aprinse la linșaj de negri; aici locul torțelor e luat de fascicolele de lumină intermitentă a petardelor.

Premiul de inventivitate merge către un grup de experți (se putea fără ei?) în sănătate publică și boli infecțioase, care au semnat o scrisoare deschisă de susținere a protestelor acum în desfășurare. Ei au împletit cu îndemânare una cu complet alta și au obținut o sinteză hegeliană: „Suprematismul alb este o problemă letală de sănătate publică și antedatează și contribuie la COVID-19”. Michael Jackson, care s-a tot albit la față în anii săi târzii, ar fi fost declarat astăzi drept un suprematist albicios și o sursă periculoasă de COVID-19. Unul dintre semnatari este Gregg Gonsalves, epidemiolog la Yale, care cu doar câteva zile înainte îl acuza pe Donald Trump de genocid, pe motiv că nu a luat măsuri suficiente pentru controlarea virusului. Apoi s-a răzgândit și a semnat scrisoarea deschisă, în care se afirmă că „protestele împotriva rasismului sunt mai importante decât oprirea răspândirii de COVID-19”.

Presa bună nu dezamăgește nici ea. Nikole Hannah-Jones de la New York Times are pe mână o dilemă morală dificilă, dar descurcă ițele curat și simplu: „Violență este atunci când un agent al statului stă cu genunchiul pe gâtul unui om până când toată viața sa este eliminată din el. A distruge proprietatea, care poate fi înlocuită, nu este violență. Este imorală folosirea aceluiași limbaj pentru a descrie aceste două lucruri”. Mă întreb dacă același lucru l-ar murmura în bărbie și după ce i-ar fi distrusă casa de diverși protestatari. Doar poate s-o înlocuiască, ce mare brânză? E doar un gând steril, bineînțeles că proprietățile dânsei se exclud. Violența, când o afectează pe ea personal, devine o categorie all-inclusive, fără excepții.

2+
Partajare
  • 170
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Emil Borcean

De Emil Borcean

Sunt geolog prin formație universitară și programator software de profesie. Am trăit numeroși ani în Anglia, Canada și Germania. În 2007 am întemeiat patruped:bun biped:rău, unul dintre primele bloguri conservatoare de limbă română. (Titlul parafraza expresia "two legs bad, four legs good" din romanul Ferma Animalelor de George Orwell.)
În anul 2010 am înființat, împreună cu colegii de la blogul Dreapta.net, publicația conservatoare În Linie Dreaptă.
Mă consider un conservator de rând, adică al omului de rând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *